Nu!

Nu mi-a plăcut niciodată de el, cu toate că au trecut câţiva ani buni de când ne-am întâlnit prima dată.
Nu cred că ar trebui să fie folosit în masă de oameni;
Nu cred că este reprezentativ pentru rolul care i s-a dat;
Nu ar mai exista, dacă aş avea puterea necesară să fac asta;
Nu ar trebui să mă supere atât de mult când îl văd;
Nu cred că oamenii care-l folosesc, mă cunosc;
Nu cred că gândesc la fel ca şi mine când e vorba de semnificaţia lui.

Dar…

Să facem o comparaţie.

El – : )

E pentru mine un:

imagesAdică un zâmbet fals. O minciună gogonată împachetată cu fundiţă. Decât să zâmbiţi fals, mai bine n-o faceţi. Decât să afişaţi o stare pe care n-o simţiţi, mai bine fiţi voi înşivă.

Când mă gândesc că societatea în sine e centrată pe zâmbete, îmi vine să mă duc la plimbare. Nu contează că zâmbeşti. Contează cum. Nu poţi să-ţi arcuieşti în sus buzele şi să crezi că asta e tot.

Trebuie zâmbit cu toţi dinţii. Râs sincer, spus ce simţim şi ce nu simţim. Noh, că iar e personal.

Anyway, aş aprecia tare mult dacă într-o conversaţie cu mine l-aţi alege pe el:

😀

în detrimentul lui:

🙂

Cum se numeşte o echipă frumoasă?

People oriented sau results oriented?

Am lucrat la un moment dat cu o persoană care era foarte concentrată pe obţinerea rezultatelor. Să-şi îndeplinească obiectivul, să crească numere şi să fie cât mai aproape de ţelurile sale. Atunci mi-am spus că indiferent de activităţile pe care le voi avea, n-am să mă focusez niciodată pe rezultate în detrimentul oamenilor. Asta pentru că sunt de părere că oamenii sunt cei care aduc rezultatele. Şi dacă nu sunt ataşaţi de ceea ce fac, totul e în zadar.
Prin conexiune cu ceea ce urmează, vă pot spune că nişte cuvinte meşteşugite au o însemnătate mai mare pentru mine decât cel mai scump cadou. Asta pentru că orice primeşti se deteriorează la un moment dat, mai puţin un gând sincer.

Să vezi că nişte oameni atât de deosebiţi se gândesc cu drag la tine, e unul dintre cele mai importante lucruri pe care un om le poate avea în viaţă.

Şi da, teoria mi-a fost confirmată: oamenii sunt buni.

“Dragi cititori, am ceva important de spus.Astăzi este ziua de naştere a scumpei noastre Eliza Vaş ,fără munca căreia, Blogunteer nu ar fi ceea ce este astazi! Aş vrea să îi urăm cu toţii la mulţi ani! La mulţi ani, dragă Eliza!
Vreau, înainte de toate , să-ţi mulţumesc că eşti mereu aici să mă încurajezi şi să mă ajuţi să-mi recapăt încrederea în forţele proprii,atunci când o pierd. Nu cred că ţi-am mai spus-o până acum, însă persoana ta mă inspiră foarte mult, datorită energiei şi mai ales, a entuziasmului de care dai dovadă atunci când faci ceva, însă şi dorinţa ta de implicare, care în ultimile luni, au reprezentat o motivaţie importantă şi pt mine.
Îţi doresc să ai parte numai de împliniri şi bucurii, şi tot ce ai dat de la tine pentru alţii, să primeşti înapoi înzecit ! La mulţi ani încă o dată and thank you for being here! :* ” – Andra”

“Draga mea Eliza,

Pentru că am aflat d-abia acum că este posibil ca mesajul de la mine să nu fi ajuns inca pana la tine, m-am gândit să profit că mai sunt fix 2 minute până la miezul nopţii să-ţi zic încă o dată tareeee să auzi până în Oradea, oraşul tău iubit “La mulţi ani !!!” Sper că te-ai bucurat de o zi minunată pentru că pe noi deja ne-ai molipsit cu pasiunea şi zâmbetul tău zilnic.

Îţi doresc să ai parte în continuare de acelaşi entuziasm cu care ne-ai obişnuit, dar mai ales ca astăzi ai trăit pur şi simplu fiecare clipă aşa cum ai simţit şi aşa cum te-a făcut pe tine fericită! Şi când te gândeşti că povestea d-abia a inceput, din anul acesta pentru că urmează unul şi mai şi, nu-i aşa? 🙂 Bring the smile, here comes a huge hug!

La unison cu toată echipa care e tare mândră de tine. ” – Mihaela

“Dragă Eliza,
Simt şi ştiu că mulţi oameni ţi-au fost astăzi alături: că te-au trezit cu mesaje, te-au deranjat cu telefoane, au îndrăznit să-ţi facă cele mai originale urări, te-au surprins şi te-au făcut să te simţi aşa cum meriţi.

Aş vrea să închei şi eu această zi cu o urare întârziată (aşa cum te-am obişnuit) dar din suflet: De ziua ta, nu îmbătrâneşti ci mai aduni un an de amintiri şi de sentimente plăcute. Îmi pare bine că în anul ce a trecut, am putut să adun şi eu alături de tine amintiri plăcute şi să cresc sentimente. Aşa că îţi urez un calduros şi din suflet “LA MULŢI ANI” şi să-ţi mulţumesc că eşti aşa cum eşti tu – pentru că asta te defineşte pe tine ca om şi asta ne face pe noi, ceilalţi să fim norocoşi că te cunoaştem!|

LA MULŢI ANI, draga mea!” – Deea

383528_417529391592016_100000048761074_1647256_1330085043_n

Eguşoare cu haine

Am ajuns la articolul cu numărul 100 şi îmi pare bine că pot să-l centrez pe unul dintre lucrurile care-mi plac cel mai mult şi anume mica mea tradiţie de Sf. Paşti.

Zilele trecute auzeam o ştire potrivit căreia, comercianţii români au importat aproximativ 1 milion de ouă cu ocazia acestei sărbători. Ouă vopsite, pentru cei care n-au timpul necesar să stea şi să se ocupe de acest procedeu. Nu ştiu de ar trebui să-mi pară mai rău:

De faptul că românii nu mai stau să vopsească manual ouăle şi le preferă gata făcute?
De faptul că în loc să cumpere ouă proaspete de la piaţă, preferă să cumpere din alte ţări?
De faptul că suntem atât de ocupaţi, încât nici de tradiţii nu ne mai putem ţine?

Azi, m-am apucat de treabă ca şi în fiecare an. Şi cum stăteam eu să-mi dichisesc ouăle, mă gândeam la perioada în care eram mică şi proastă. Toţi am trecut prin asta, aşa că nu trebuie să strâmbaţi din nas. Pe la 14-16 ani, mi se păreau atât de reuşite ouăle acelea roşii de la televizor, admiram ouăle pregătite de prietenii mei cu vopsea cumpărată de la magazin şi îmi spuneam că doar eu mai urmez un procedeu din 1900 toamna. Acum îmi pare rău că am gândit aşa, fiindcă îmi dau seama că ouăle respective au un farmec aparte, ce nu-l vor primi nici într-o sută de ani cele de pe raft, în cutii frumos ambalate. Sunt făcute cu drag, sunt produsul unei tradiţii îndelungate şi cel mai important reprezintă un angajament pe care ar trebui să ni-l luăm fiecare. Nu putem trece prin sărbători doar făcând provizii stomacale.

Să vă spun de mica tradiţie

Primul pas îl reprezintă culegerea frunzelor pe care le vom folosi pentru decorare. Dacă se poate să aibă forme cât mai diverse ori puteţi lua chiar flori de pe câmp.

Apoi, căutăm o pereche de dresuri de care nu mai avem nevoie şi facem mici punguţe.

Poziţionăm frunza pe ou, îl punem în ciorap, îl legăm la un capăt şi va arăta cam aşa:
Fotografie0100
Se umple un vas cu coji de ceapă, preferabil din acelea roşii, dar sunt bune şi celelalte. Se aşază ouăle în vas, se pune apă peste şi apoi ţuşti la fiert cu ele.
Fotografie0101Rezultatul final e acesta:

Fotografie0103

Made in Romania

Oameni buni, cumpăraţi produse româneşti. Nu îndrăznesc să pun semnul exclamării, că ar trece drept ordin, chit că eu văd mai mult propoziţia drept îndemn. Eh, tot pe acolo e….

Cei care mă cunosc ştiu că am o repulsie pentru produsele chinezeşti. Asta pentru că, de regulă, ajung pe piaţa românească produse de calitate inferioară, muncite de un biet chinez pe un mizer salariu de 14$ pe lună. În schimb, le ador pe cele româneşti. Mereu am fost de principiul următor: mai puţine lucruri personale, dar de calitate să fie. Acelaşi principiu este valabil în cazul produselor vestimentare şi de încălţăminte. Tot timpul mă uit pe etichetă unde sunt făcute materialele pe care le am în mână. Şi dacă scrie cumva “Made in China” adios amigos.

În schimb, dacă apare scris “Made in Romania“, ei să vezi bucurie mare pe mine. Mă simt asemenea unui căutător de comori, şi cu părere de rău, cam asta sunt. E atât de greu să găseşti ceva produs în propria ţară. În special haine şi papuci. Desigur, sunt magazinele de prezentare ale unor firme locale, dar sunt prea puţine. Stau şi mă gândesc că anul trecut a trebuit să merg până în Viena ca să-mi achiziţionez o pereche de cizme “Made in Romania”. Ironia sorţii, nu? Am intrat în Uniunea Europeană şi tot ce facem mai bun merge către export. Sau aproape tot.

Azi am fost la cumpărături în Carrefour Era şi ca orice domnişoară cochetă m-am uitat după obiecte vestimentare. N-am găsit nimic interesant, pe mai toate produsele TEX scria că-s făcute în apropiere de Marea Galbenă. În schimb, la raionul de lenjerie intimă, am descoperit un sutien atât de frumos….făcut în Cluj. Bingo!!!

Data viitoare când mergeţi la cumpărături, vă rog să uitaţi pe etichetă. Pentru că s-ar putea să găsiţi lucruri de calitate superioară făcute aici. Şi calitatea ar trebui să primeze în faţa cantităţii.

E timpul alegerilor

Este timpul alegerilor pentru funcţia de preşedinte al lumii, iar tu ai drept de veto, adică votul tău ar decide cine să fie ales.
Iată şi detaliile despre cei trei candidaţi:

Candidatul A are legături cu nişte politicieni corupţi şi se bazează pe conjunctia astrelor. A avut două relaţii extraconjugale. Fumează foarte mult şi bea între 8 şi 10 pahare de martini pe zi.

Candidatul B a fost dat afară din funcţie de două ori, doarme până la amiază, a fumat opiu în tinereţe şi bea un sfert de litru de whisky în fiecare seară.

Candidatul C este sportiv medaliat şi erou de război. Este vegetarian, bea bere ocazional şi nu a avut niciodată relaţii extraconjugale.

Dintre aceşti trei candidaţi tu pentru cine ai opta? Alege şi apoi citeşte răspunsurile de mai jos.

Candidatul A este Franklin D.Roosevelt.
Candidatul B este Winston Churchill.
Candidatul C este Adolf Hitler…

Cum am purces spre Satu-Mare

De când am fost în Viena, mi-am format un tic verbal şi anume: de fiecare dată spun “să purcedem” în loc “să mergem”. Mie mi se pare mult mai drăguţ şi-apoi în aminteşte de vremurile trecute pe care nu le-am prins niciodată…în viaţa asta.
Zilele trecute, am decis că o călătorie la Satu-Mare e numai potrivită pentru a fi alături de colegii care au inaugurat clubul Toastmasters de acolo. Bineînţeles că n-am fost singuri, cei din Timişoara, respectiv Cluj fiind prezenţi la locul faptei. A fost o jumătate de zi mai mult decât minunată. Asta pentru că am avut ocazia să ne plimbăm puţin pe străzile oraşului pe care nu-l mai văzusem de 2 ani de zile, am spus la bancuri într-o veselie şi am asistat la un eveniment foarte bine organizat. Ca să nu mai spun de membrii acestor cluburi, care au făcut tot deliciul călătoriei.
Mi-era dor să călătoresc, fie şi puţin. Cred că pe acest an, a fost prima ieşire din judeţ, dar a meritat cu siguranţă. Ne-am oprit la hotelul Poesis. Un loc de-a dreptul pe gustul meu. Cu aer medieval, cu scaune care făceau trimitere la scene de pe vremea marilor domnitori şi cu un auditoriu captivat de discursuri.
Pot spune că momentul preferat din cadrul şedinţei demonstrative a clubului Satu-Mare Toastmasters a fost finalul discursului “Domniţa de pe peron”. Protagonista a încheiat prin a rosti următoarele cuvinte: “Bunătate, numele tău este om.”
Cum lucrurile bune nu ţin tare mult, ne-am întors către oraşul natal, pe principiul “Plecat-am 5 din Oradea şi ne-am întors tot atâţia.” În prag de 1 aprilie am aflat că evenimentul la care urma să particip în această săptămână la Cluj s-a anulat, motiv pentru care în urâta zi de azi (afară e destul de înnorat) mă simt asemenea Vitoriei Lipan, când trebuie să iau lucrurile din coadă. Asta pentru că după ce îţi planifici o săptămână întreagă, îţi dai seama că orarul e expirat.
Noh, să purcedem. Spre săptămâna următoare, desigur.