Cum să studiezi în mod gratuit la Yale University?

Unora le place să danseze, altora să gătească, iar unii sunt învăţăcei o viaţă întreagă. Eu fac parte din a treia categorie pentru simplul fapt că de când am început şcoala şi până am terminat facultatea am fost ca un burete care încerca să absoarbă cât mai multă informaţie. Drept pentru care nu m-am oprit niciodată la lecturile obligatorii ori exerciţiile date de profesor. Documentare, filme, cărţi, reviste, articole şi mai nou cursuri au fost şi sunt componente ale propriului itinerar intelectual.
Adevărul e că suntem programaţi să învăţăm. Suntem puşi în tot felul de situaţii care necesită corelări, transdisciplinaritate ori analiză critică. Abilitatea de adaptare rapidă la noi medii ori capacitatea de organizare nu reprezintă atuuri înnăscute ale unei persoane. Şcolile şi universităţile ne pun la dispoziţie de-a lungul vieţii o bază pe care noi trebuie s-o dezvoltăm dacă dorim să fim buni într-un domeniu sau chiar mai multe. De aceea, vin şi spun că oamenii care se aşteaptă să iasă din liceu ori din facultate gata pregătiţi pentru un loc de muncă se înşală amarnic. La fel se întâmplă şi în cazul persoanelor angajate. Nu e de ajuns să faci 10 ani acelaşi lucru, fără să te perfecţionezi. O meserie are dedesubturi pe care nu le poţi cunoaşte decât prin aprofundare.
Un alt instrument al învăţării

Având în vedere că accesul la educaţie a fost deschis tot mai multor categorii de public de-a lungul secolelor, în anul 2012, putem afirma că e de ajuns să ai un calculator cu internet pentru a învăţa. Spun acest lucru, pentru că oferta de studii este una vastă. Se organizează tot felul de cursuri, se pot urmări înregistrări ale unor discursuri din domeniu şi chiar avem şansa de urma o facultate exclusiv în mediul online. Totuşi, rămân materiale complementare, integrate în partea de educaţie non-formală.

Primul curs online

Curiozitatea de a afla mai multe aspecte ale ştiinţelor politice m-a condus către site-ul http://oyc.yale.edu, destinat cursurilor organizate de către Universitatea Yale, în sistem liber. Cel pe care l-am ales eu poartă numele de “Fundamentele morale ale ştiinţelor politice” şi este compus din 25 lecţii + 2 examene. Partea bună e că nu trebuie să mă înregistrez pe undeva, le urmez în ritmul propriu, dar nici nu voi primi un certificat sau diplomă. E vorba de procesul de auto-educare fără motivare extrinsecă. Cum nu se putea mai bine, am putea spune.

Ce am să învăţ?

Lecture 1 Information and Housekeeping
Lecture 2 Introductory Lecture
Lecture 3 Natural Law Roots of the Social Contract Tradition
Lecture 4 Origins of Classical Utilitarianism
Lecture 5 Classical Utilitarianism and Distributive Justice
Lecture 6 From Classical to Neoclassical Utilitarianism
Lecture 7 The Neoclassical Synthesis of Rights and Utility
Lecture 8 Limits of the Neoclassical Synthesis
Lecture 9 The Marxian Challenge
Lecture 10 Marx’s Theory of Capitalism
Lecture 11 Marxian Exploitation and Distributive Justice
Lecture 12 The Marxian Failure and Legacy
Lecture 13 Appropriating Locke Today
Lecture 14 Rights as Side Constraints and the Minimal State
Lecture 15 Compensation versus Redistribution
Exam 1 Midterm
Lecture 16 The Rawlsian Social Contract
Lecture 17 Distributive Justice and the Welfare State
Lecture 18 The “Political-not-Metaphysical” Legacy
Lecture 19 The Burkean Outlook
Lecture 20 Contemporary Communitarianism (I)
Lecture 21 Contemporary Communitarianism (II)
Lecture 22 Democracy and Majority Rule (I)
Lecture 23 Democracy and Majority Rule (II)
Lecture 24 Democratic Justice: Theory
Lecture 25 Democratic Justice: Applications
Exam 2 Final Exam

Am decis să le păstrez denumirea în limba engleză, dat fiind că unele concepte sunt intraductibile. Mărturisesc că mi-a atras atenţia “Provocarea marxistă“, “Abordarea prezentă a lui Locke” şi “Democraţia şi Regula majorităţii“. Responsabil pentru cursul ales este dl. Ian Shapiro, profesor Sterling la Universitatea Yale. Sterling e un termen care se referă la cel mai înalt grad pe care îl poate avea un cadru didactic în cadrul universităţii mai sus-amintite. Cu alte cuvinte, dl. Shapiro este considerat a fi unul dintre cei mai buni specialişti din domeniul ştiinţelor politice.
Acestea fiind spuse, nu-mi rămâne decât să vă urez să fiţi studenţi o viaţă întreagă şi nu mă refer la a nu promova examenele din cadrul facultăţii.

Într-o viaţă anterioară am fost…

Niciodată am crezut că pot primi o asemenea întrebare în cadrul unei şedinţe. M-am gândit în cele 30 de secunde avute la dispoziţie, ce mă făceam dacă mă întreba potenţialul angajator aşa ceva. Probabil că improvizam un răspuns la fel cum am făcut aseară. Pe de altă parte, izbucneam în râs, fiindcă întrebarea nu era alta decât:

Cum ţi-ai descrie viaţa dacă ai fi fost un…?

Am să vă spun în final cuvântul lipsă din enunţul de mai sus. Până atunci, am să vă rog să pornim la drum. Vom face un exerciţiu de imaginaţie. La curtea familiei regale din Luxemburg locuieşte prinţul Felix, care e de-o vârstă cu mine (+6 ani). Cu alte cuvinte, ar fi persoana cea mai potrivită din Europa dacă aş dori să fiu prinţesă la un moment dat. Ştiu că se intră destul de greu într-o familie cu sânge nobil, aşa că am să mă folosesc de fosta mea identitate. Până la urmă, exist în fiecare casă. Vai, cred că tocmai mi-am descoperit omniprezenţa. Oi fi şi omniscientă.

Să nu mă iau prea mult cu chestiuni literare că rămân în colţul bibliotecii. Prefer să mă dau bine pe lângă femeia de serviciu de la curte. Poate că într-o zi va curăţa o cameră cu mine, poate în altă zi mă va duce prin bucătărie, dar în final am să ajung acolo unde-mi doresc, pe scările regale. Şi în timp ce mă unduiesc ca o sirenă, prinţul Felix trece pe acolo, îmi aruncă o ocheadă şi….BUM!

Din mop mă transform în prinţesă. Ştiu că mai demult se purta transformatul în dovleac, şoarece, soldăţel de plumb, dar uite că tehnologia a evoluat, iar eu am fost într-o viaţă anterioară MOP. Altfel de unde credeţi că ştiu atâtea? 😛

Ce ţi-e şi cu mopul acesta?!

Întrebarea mi-a fost adresată de către Maestrul Jobenului cu Subiecte din cadrul şedinţei săptămânale Oradea Toastmasters. Am mai scris eu pe blog despre ce se întâmplă la noi. Dar nu credeţi nimic, veniţi şi cercetaţi. Oricum ştiu că vă va plăcea pentru că eu sunt omniscientă.

Istoria de la malul mării

Anul trecut vedeam pentru prima dată Marea Neagră. Graţie aplicaţiei de teren organizată de facultate, ne-am îndreptat paşii şi gândurile spre Pontus Euxinus, după un itinerariu bogat prin ţară.Am oprit autocarul chiar în apropierea portului şi puţine-mi sunt cuvintele pentru a descrie sentimentul trăit. Chiar dacă iniţial văzusem marea pe meleaguri străine, a noastră are un farmec aparte. Da, spuneţi-mi că sunt subiectivă, dar eu sunt mândră de locurile natale. Căci, România e casa mea.

Având în vedere că puteam petrece o jumătate de zi în compania oraşului Constanţa, am luat-o la drum. Cum ai mei colegi vroiau să se plimbe prin oraş, eu deja avea un obiectiv precis: Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie. L-am ochit de cum am trecut pe lângă el şi am zis că urmează marea întâlnire. Aşa cum unui om avid de fotbal îi dai o minge, unei persoane pasionate de istorie îi dai…un muzeu.

Din fericire, nu erau foarte mulţi vizitatori înăuntru, aşa că m-am putut opri în faţa fiecărui exponat. Mai de aproape, mai aruncând o ocheadă, am avut posibilitatea să “cotrobăi” vizual prin toate spaţiile muzeului: colecţii de numismatică, relicve, săli destinate marilor evenimente ale României: Unirea din 1859, Războiul de Îndependenţă din 1877-1878, Marea Unire, Încoronarea suveranilor Ferdinand şi Maria, porturi populare, tăbliţe ce acopereau morminte şi obiecte personale.

După aproape 2 ore petrecute în muzeu, te simţeai un locuitor al Tomisului venit în prezent pentru a vedea cum îşi cinstesc istoria urmaşii tăi. Un asemenea lăcaş al istoriei românilor nu poate rămâne neprezentat. În cele ce urmează, ne vom opri ochii asupra înfiinţării muzeului.

La origini

Amfitrionul muzeului este Remus Opreanu, primul prefect al administraţiei româneşti, stabilite după cucerirea independenţei. În perioada sa, la Prefectură se găsea o colecţie importantă de materiale arheologice, adunate de către inspectorul şcolar Ion Bănescu. Prin propunerea adresată Academiei Române, Opreanu reuşeşte să-şi pună în aplicare visul şi să formeze un muzeu. Din păcate, un incendiu devastează clădirea Prefecturii şi muzeul nou-creat, în 1882. Materialele recuperate sunt adăpostite ulterior în grădina publică. Pe parcursul timpului, muzeul a fost găzduit în mai multe locaţii, urmând să se stabilească sediul pe care-l cunoaştem astăzi în fosta clădire a primăriei (25 decembrie 1977).

Astăzi

Spaţiul expoziţional ocupă trei nivele: parter, etajul I şi etajul II. La parter sunt amenajate două săli de Tezaur; etajul I cuprinde, cronologic, istoria veche şi medievală a Dobrogei; la etajul II continuă istoria modernă şi, de asemenea, sunt amenajate câteva expoziţii tematice.

Program

În sezon (1 mai-30 septembrie), muzeul este deschis zilnic, de la ora 08:00 până la 20:00. În afara perioadei estivale, muzeul este deschis în intervalul orar, 09:00-17:00, cu precizarea că lunea şi marţea e închis. Pentru mai multe detalii, puteţi apela numărul de telefon 0241 618 763. Nu mai ţin minte preţul biletelor, dar pentru studenţi nu cred că depăşeşte 5 lei, iar adulţi 10 lei. La parter găsiţi şi suveniruri, inclusiv statuete ale Gânditorului de la Hamangia.

În vizită la Adamclisi

Fizic n-am fost acolo, dar am găsit o fotografie a cetăţii Trapaeum Traiani. Aflată la nord-vest de comuna Adamclisi, grupul de vestigii romane a fost identificat de Grigore Tocilescu şi Vasile Pârvan. Cetatea a fost locuită de familiile veteranilor romani care au participat la războaiele dacice. Construită în acelaşi timp cu monumentul dedicat lui Traian, cetatea este considerată cea mai mare aşezare civilă romană de pe teritoriul Dobrogei, fiind ridicată la rangul de municipiu în perioada împăratului Septimiu Sever. Monumentul dedicat cuceritorului Daciei a fost ridicat în anii 106-109 pentru a sărbători victoria purtată de Traian.

O inscripţie descifrată de istorici marchează destinaţia monumentului: “Nerva Traian August, împărat şi cezar, învingătorul germanilor şi dacilor, fiul divinului Nerva, mare preot, pentru a XIII-a oara tribun, pentru a VI-a oară împărat, pentru a V-a oară consul, parintele patriei.”.

Dacă v-a plăcut articolul, daţi mai departe. Dacă v-a plăcut muzeul, vă invit să-l vizitaţi şi să împărtăşiţi impresii.

Povestea din spatele scenei

Când trebuie să scriu pe blog-ul personal, prima dată pornesc de la titlu. Nu prea înţeleg cum se întâmplă asta, fiindcă de obicei scriu textul, iar apoi mă gândesc la un titlu potrivit. O fi ceva bizar la mijloc, să zicem.
Având în vedere că se apropie miezul nopţii, iar Moş Ene va trece pe la genele multora dintre voi, am să vă spun o poveste despre cât de frumoasă poate fi prietenia.
Dar mai întâi vom vorbi puţin despre echipă. Prietenia nu poate exista dacă nu sunt oameni care să fie implicaţi în relaţia respectivă şi în felul acesta să formeze o echipă. Procesul de construire e lung, anevoios şi mereu acelaşi.

În primul rând, avem de-a face cu partea de formare, moment în care aflăm ce anume trebuie să facem, ce obiective avem, la ce rezultate trebuie să ajungem şi care e misiunea grupului nostru. Cu alte cuvinte, punem pe axa timpului Formarea.

În continuare apar disensiuni. Oamenii nu se pun de acord asupra aceluiaşi aspect. Unii îşi doresc un mod de rezolvare a problemelor, alţii vor să meargă în direcţia opusă. Nu se înţeleg foarte bine, opiniile lor se bat cap în cap în cap, prin urmare echipa are de suferit. Asistăm la momentul Furtunii.

Din spatele norului cenuşiu, iese prima rază de soare, carevasăzică membrii echipei se uită în aceeaşi direcţie. Sunt conştienţi de diferenţele dintre ei, dar cel mai important e că au găsit puncte comune. E ca în momentul în care doreşti să coşi un nasture, acul nu intră decât prin faţă şi cauţi partea din spate pentru a-l prinde bine de bluză şi a face un nod rezistent. Ei bine, clipa respectivă poartă numele de Normare. Se dezvoltă coeziunea de grup, iar primele semne ale prieteniei îşi fac simţită prezenţa.

Mă opresc asupra acestui punct, pentru că vreau să-l leg de prietenie. Şi nu aş putea să fac acest lucru decât referindu-mă la o şedinţă şi la ieşirea de după. Îi vezi cum îşi pregătesc materialele înainte, se implică atunci când mai e nevoie de oameni, dau ce e mai bun din ei, se dezvoltă pe ei înşişi de la o săptămâna la alta, se “coalizează” atunci când vine vorba de pregătit o surpriză pentru un coleg de-al lor şi au ochii aţintiţi asupra aceleiaşi misiuni.

Acela, dragi cititori e momentul prieteniei. Ştii că trebuie să-ţi îndeplineşti rolul cu seriozitate, dar la întâlnirea de după amuzamentul clădit în urma replicilor inteligente te face să crezi că tot timpul există o stare de voioşie la mijloc.

Adevărul e că vorbesc de fapte veridice. Nu sunt produse ale imaginaţiei mele etapele prezentate mai sus. E povestea unui club care a pornit cu o mână de oameni în barcă, iar acum echipa s-a mărit considerabil. Toţi vâslesc către o destinaţie comună:

Târâmul vorbitorilor

Fiindcă articolul a luat o notă idilică, vă invit să daţi mâna cu realitatea. În fiecare marţi, de la ora 19:30, la Start Business Center, o echipă porneşte la drum. Înarmată cu discursuri, fişe de evaluare, bună dispoziţie, responsabilitate, integritate, suport reciproc şi capacitatea de a învăţa, Oradea Toastmasters are prieteni la tribord.

Se lansează postul Digi24 Oradea

IMG_1703Prin primăvară, circulau zvonuri că postul local TVS ar urma să se metamorfozeze şi să treacă la următoarea etapă. Ce-i drept, nu am fost niciodată o telespectatoare fidelă a canalului, dar îmi rămâneau ochii aţintiţi  asupra sticlei când găseam ceva interesant pentru propria-mi persoană.
Astăzi, am participat la o conferinţă de presă centrată pe deschiderea transmisiilor noii televiziuni: Digi24 Oradea.
Practic, echipa TVS rămâne la pupitre, redacţie şi în teren, iar începând de luni, 6 august 2012, ora 19:00, vom avea propriul canal de ştiri.
După 19 ani de TVS (nici acum nu ştiu ce înseamnă) trecem la un nou format: jurnale de ştiri şi emisiuni tematice. În cadrul întâlnirii de azi, am aflat că echipa numără 50 de persoane, se va pune accent pe ştirile utile şi nu există o tabără politică pe care s-o susţină. Ceea ce înseamnă, că drumul către echidistanţă ar trebui să fie deschis de luni.

Din culisele emisiunilor

Oana Mudura va prezenta jurnalele din prime-time (16:30, 18:30 şi ora 21:00).

Yvette Mîrza le va aduce informaţii proaspete orădenilor de la primele ore ale dimineţii.

Ana Maria Georgescu va fi prezentatoarea emisiunii “Turist acasă”, ce va rula în fiecare marţi seară şi va vorbi despre “poveşti neştiute ale orădenilor”. Prima apariţie din acest format va fi centrată pe istoria ghetoului din Oradea.

Bogdan Băcilă este responsabil de o emisiune despre piaţa forţei de muncă “Recrutat în Crişana” şi după cum afirmă moderatorul, să sperăm că rata şomajului va scădea în urma celor expuse.

Octavian Haragoş îşi continuă colaborarea cu Digi24 prin emisiunea “Vocile Bihorului”, un talkshow în stilul propriu. Din surse oficiale, am aflat că pregăteşte o surpriză pe care nu o vom afla decât dacă ne uităm la TV. Să vedem despre ce e vorba.

La pupitre, că se filmează!

Am aflat că va exista şi un program de internship-uri, vor fi deschise două astfel de poziţii (cu o durată de 2 luni), iar cei care sunteţi pasionaţi de jurnalism, muncă de teren, cercetare şi culegerea informaţiilor, vă sugerez să vă îndreptaţi paşii în această direcţie. E o echipă frumoasă, care debordează de energie şi sunt convinsă după cele prezentate astăzi că vor aduce un suflu nou şi valoros pe piaţa televiziunilor locale şi nu numai. Spun acest lucru, fiindcă se vor prezenta ştiri şi din judeţul Satu-Mare, iar transmisiunile vor fi făcute în full HD.

Prin urmare, vă invit să vă uitaţi luni seara la televizor, să urmăriţi jurnalul condus de Yvette şi să descoperaţi lucruri neştiute despre Oradea. Fiindcă micul nostru oraş ascunde mai multe surprize decât de putem imagina.

Vine toamna, bine-mi pare, în Oradea-i rost de sărbătoare!

Ce-i drept, mai avem 30 de zile până când frunzele vor începe să-şi schimbe culoarea, dar până atunci putem să trăim cu gândul la toamnă. Mie-mi place mult mai mult decât vara, când sunt temperaturi caniculare şi nu ştiu prin care cotlon al casei să mă ascund.
Desigur mai am un motiv bine-întemeiat care se numeşte “Toamna Orădeană”. Astăzi, 1 august 2012, a avut loc conferinţa de presă a organizatorilor acestui festival. Prima parte a fost dedicată anunţării câştigătorilor concursului de creaţie (dacă nu ştiaţi, a avut loc o competiţie grafică în spiritul comunicării “360 de grade”) , iar în partea a doua s-a anunţat programul oficial al acestei toamne.
Aşadar, lista activităţilor pe luna octombrie se conturează după următorul şablon:
1 octombrie 2012
Opera per sempre (Dirijor: Cristian Sandu, Regizor: Horia Balint)
Locaţie: Teatrul Regina Maria

2 octombrie 2012
Concert live Ada Milea şi Bobo Burlăcianu
Locaţie: Casa de Cultură (sala Arlus)
Notă: musai s-o ascultaţi pe Ada Milea. E de-a dreptul genială. Şi nu sunt vorbe goale
3 octombrie 2012
Show improvizaţie Obligo
Locaţie: Casa de Cultură (sala Arlus)
4 octombrie 2012
Concert live Trei Parale
Locaţie: Casa de Cultură (sala Arlus)
5 octombrie 2012
Concert jazz Guilty Lemon Blazzaj
Locaţie: Filarmonică
Notă: Am descoperit jazz-ul în urmă cu nişte ani şi treptat a devenit unul dintre genurile muzicale preferate. E încântător.

6 octombrie 2012
“Lumină lină” cu Grigore Leşe şi Victor Rebengiuc
Locaţie: Filarmonică
Notă: Nu m-am dumirit încă dacă e spectacol de muzică sau teatru ori 2în1, dar combinaţia personalităţilor mă determină să merg cu ochii închişi.

7 octombrie 2012
Concert live: Gabriel Dorobanţu şi Gheorghe Gheorghiu
Locaţie: Filarmonică
Notă: Un bun eveniment pentru o ieşire mamă-fiică.

8 octombrie 2012
Spectacol “Carmina Burana”, Teatrul Naţional Târgu-Mureş
Locaţie: Casa de Cultură a Sindicatelor

9 octombrie 2012
Spectacol “Love stories” cu Maia Morgenstern, Mircea Rusu, Diana Cavallioti
Locaţie: Casa de Cultură a Sindicatelor
Notă: Atenţie la ce-ţi doreşti că s-ar putea împlini. Eu chiar vroiam s-o cunosc pe dna. Morgenstern

10 octombrie 2012
Spectacol “Don Quijote”, Teatrul Naţional de Operă şi Balet Oleg Danovski
Locaţie: Casa de Cultură a Sindicatelor

11 octombrie 2012
Concert: Partizan, Kumm, Les Elephants Bizaarres, Polter Guys
Locaţie: Parcul 1 Decembrie

12 octombrie 2012
Concert: Vama, Direcţia 5, Ana-Maria Georgescu, Vivere
Locaţie: Parcul 1 Decembrie

13 octombrie 2012
Concert: Ovidiu Lipan Ţăndărică, Meda Music, Red Wine şi Bosquito
Locaţie: Parcul 1 Decembrie
Notă: Pe nenea Ţăndărică de când vroiam să-l aud live. Sper.

14 octombrie 2012
Concert: Fanfara Filadelfia, Fanfara Tulca Ansamblul Crişana, Ansamblul Bihorul, Maria Ciobanu, Oana Lianu
Locaţie: Parcul 1 Decembrie

Se anunţă 14 zile de voie bună, în care va ploua abundent cu note muzicale, replici inteligente, spectacole reuşite, iar la final vom putea spune într-un glas “La mulţi ani, Oradea”. Cum mai avem până atunci încă două luni, zic să vă uitaţi pe site-ul www.toamnaoradeana.com pentru a fi la curent cu noutăţile, dar şi fiindcă e atât de colooooooooorat.