O pereche nouă de aripi

Pe când eram în clasa a IV-a (culmea, la aceeaşi vârstă la care se află acum elevii mei), doamna mea învăţătoare mi-a distribuit rolul de zână. Şi care orice personaj fantastic de asemenea anvergură, trebuia să am o rochie vaporoasă şi…o pereche de aripi. Cu rochia am rezolvat destul de repede, mama împrumutându-mi o piesă superbă din garderoba sa, dar la partea de aripi a trebuit să improvizăm puţin.

Cum eu n-am găsit soluţia, mama s-a gândit să-mi fabrice cele necesare. Doar eram odorul scump şi drag, care nu se putea prezenta la serbare fără aceste artificii. Dintr-o bucată de sârmă şi o pereche de dresuri rupte a ieşit un soi de aripi, care semănau mai mult a două farfurii zburătoare cu probleme la motor. Nu am cârtit, pentru că orice s-ar întâmpla munca mamei este sfântă. Şi azi când mă gândesc, aş da orice să le mai am în faţa ochilor mei, căci dacă vreodată aş fi avut nevoie să zbor, cu dragostea mamei sigur reuşeam să fac asta.

Revenind la conexiunea cu prezentul, mă gândeam eu timpul serbării ce frumos ar fi să am nişte aripi din acelea de fluture, pe care ţi le ataşezi la spate şi îţi imaginezi că eşti doar tu şi aerul care-ţi unduie mişcările. Evenimentul la care am participat astăzi mi-a îndeplinit un mare vis. Piticul de 10 ani (+12 adăugaţi între timp) şi-a primit exact ce îşi dorea. Mi-am pus aripile în spate şi mi-am imaginat că-mi iau zborul spre lumea mea.

Eram doar eu şi lăsam în urmă Bastionul Croitorilor pe măsură ce înaintam în vis. Într-o singură seară am reuşit să mă întorc 12 ani în urmă şi să fac fericit un copil. Ironia sorţii e că în urmă cu o lună, mi-am luat la propriu zborul de acasă, plecând pentru prima dată din cuibul părintesc. Acum am primit şi o pereche de aripi pentru a nu uita niciodată de locul în care s-au născut paşii mei.

Comunitatea UseTogether nu doar că împlineşte vise şi face oamenii fericiţi prin obiectele pe care oamenii le pun la dispoziţie, dar te ajută să fii practic. Ai nevoie de o chestie, nu vrei să dai banii pe ea şi ţi-ai dori să fie cineva de încredere care să-ţi împrumute lucruşorul respectiv.

Asta mi s-a întâmplat astăzi. Dacă şi voi sunteţi din Cluj, vă recomand să cercetaţi cu atenţie pagina UseTogether pentru a vedea la ce anume se referă consumul colaborativ şi cum puteţi beneficia de lucruri practice pentru o perioada determinată de timp.

Mic-dejun cultural în Oradea

Rar mi-a fost dat să trăiesc zile ca şi cea de ieri. După un drum de 3 ore şi jumătate pe ruta Cluj-Napoca – Oradea, am avut privilegiul de a sta la aceeaşi masă cu dl. Ovidiu Lipan Ţândărică. Ce nu ştia dânsul la momentul acela e faptul că eu îi adoram muzica de când l-am ascultat prima dată la televizor. Şi asta se întâmpla pe la vreo 12 ani şi jumătate. Ani de-a rândul m-am uitat la concertele dumnealui şi visam cu a mea ureche afonă la momentul în care voi pune şi eu mânuţele pe două beţe de toboşar.

Prezentul m-a recompensat cu mult mai mult decât o simplă lecţie de bătut la tobe. Cu ocazia Toamnei Orădene, în calitate de blogger acreditat, am stat în faţa fenomenului muzical Ţăndărică şi am ascultat cu mare drag cele povestite de dânsul. Desigur, m-a atras îndeosebi aspectul cultural al spuselor sale, aşa că am să vă povestesc în câteva cuvinte impresiile mele din data de 13 octombrie 2012.

Frânturi de discuţie:

Dl. Ţăndărică s-a autodescris drept un “rocker din anii ’70“, făcând în acest fel trimitere la debutul său în lumea muzicii, alături de trupa românească Roşu&Negru;
Afirmăcă succesul îi este datorat crezului de la 14 ani: “Ştiam să fac ce alţii nu ştiau la vremea respectivă“; un adaos personal ar fi referitor la muzică făcută pe notele sufletului;
Prin apel la situaţia actuală, basistul a enunţat următoarele: “Democraţia nromânească va fi alta; noi avem în spirit o formă ciudată de a improviza.”;
Fiindcă a fost întrebat ce anume îi place să facă, invitatul de seamă al Toamnei Orădene ne-a spus că nu e asemenea oamenilor care se duc în fiecare zi la serviciu cu scopul de a ieşi la pensie;
Dezideratul său ar fi acela de a face un album fără să fie interesat de piaţă şi de comercialul care vinde; spune că ar avea un succes răsunător fiindcă ar fi bazat pe emoţia transmisă;
În ceea ce priveşte colaborarea cu trupa Bosquito, dl. Lipan-Ţăndărică ne-a spus că i-a ales  pe membrii acesteia deoarece simt rock-ul asemenea lui; e o trupă senzaţională alături de care are ocazia de a crea o energie benefică pentru muzica lor;
Ne-a vorbit puţin şi despre proiectul “Getica”, o lucrare de sinestezie pentru România, care se trăieşte în 7-8 note şi despre care a spus că-i este frică să nu se autodepăşească pe un ton oarecum autoironic;
S-a implicat şi alte forme de colaborare, dintre care una de mare succes la Columbia University din SUA, unde a cântat alături de Marius Mihalache; o alăturare a celor doi nu poate decât să încânte auzul uman
Am aflat că doreşte să pregătească un spectacol de anvergură pentru România, dar la un nivel cultural ridicat, cu care să rămână în istorie; autorităţile în cauză ar trebui să se sesizeze şi să-i ofere tot sprijinul de rigoare;
Discuţia dintre invitat şi bloggeri s-a întrerupt la un moment dat din pricina unui telefon; dl. Ţăndărică l-a încheiat folosind replica “Sunt în mijlocul unei discuţii cu prietenii aici.“

Inima mea a crescut în volum de cel puţin 3 ori când am auzit formularea “discuţii cu prietenii”. Eram acolo bloggeri, orădeni veniţi să-l vadă îndeaproape şi ne-a numit prieteni.

În final, nu pot decât să mă declar mândră şi în acelaşi timp recunoscătoare pentru faptul că am făcut parte din fenomenul cultural “Toamna Orădeană”. Organizatorii au făcut o treabă splendidă, bloggerii au folosit cele mai frumoase cuvinte la adresa festivalului, orădenii au fost prezenţi în fiecare zi la evenimente, iar partenerii au sprijinit demersurile Casei de Cultură a Municipiului.

Felicitări, Flavius Bunoiu!

Organizatori: Casa de Cultură Oradea, cu sprijinul Primăriei Municipiului Oradea.

Sponsori: Ciuc, Golden Brau, Siemens, Vandana, Farmacia 3, Organique, Total Clean, Proges, Graf.

Parteneri: Digi 24, Zile şi Nopţi, Magic FM, Crişana, Jurnal Bihorean, Bihari Naplo, Bihor Online, Erdely Online, Living In, Impero, Zelist Monitor, Window Pub, Dreamstudio, Utopium, The 4th Floor.

Maşina oficială: Mercedes prin ATP Exodus.

12 motive pentru a te iubi

Sunt unele locuri din această lume de un farmec aparte pentru simplul motiv că fac parte din noi. Acasă nu e doar spaţiul în care familia trăieşte zi de zi, ci reprezintă oraşul cu aleile pavate, principala pe care te rătăceşti uşor în negura vremurilor, un Criş străjuit de un pod al intelectualilor, un autobus 14 care te lasă la Universitate, iar următoarea staţie presupune întâlnirea cu veşnicia şi alte mici amintiri pe care le-ai acumulat într-un sertăraş al propriul suflet.

Aşa cum e firesc, în viaţa oricărei familii există o sumă de evenimente importante. În acest caz este vorba de ziua oraşului tău, cetatea imaginară în care copilăria, maturitatea şi bătrâneţea şi-au dat întâlnire sau urmează să facă acest lucru prin intermediul persoanei care citeşte aceste rânduri. Fie că eşti orădean sau nu, e imposibil să rămâi impasibil la o zi de naştere. Şi cum felicitările de rigoare nu se potrivesc contextului, o declaraţie de iubire le va înlocui, transmiţând în acest fel preţuirea celei care aşază aceste litere izvorâte din suflet.

Adevărul este, draga mea Oradie, că am început să te iubesc după ce am devenit ambasadoarea ta. Am fost asemenea peştelui care atunci când este scos din apă îşi dă seama că acolo este într-adevăr spaţiul său vital. Până atunci, trăia cu impresia că se află în locul potrivit şi atât. Ştii tu oare că eu sunt peştele tău? Deşi n-am locuit niciodată oficial în “apele” Crişului, mi-am petrecut mare parte din viaţă acolo: şcoală, facultate, serviciu, evenimente, teatru, film, prieteni, cumpărături, plimbări, conferinţe, evenimente şi cultură.

Permite-mi, aşadar, să-mi exprim preţuirea faţă de tine în 12 aspecte esenţiale ale devenirii tale în “veşnicul meu acasă”.:

Despre prima ta atestare istorică am auzit abia acum vreo 7 ani şi nu-mi imaginam că ai un trecut atât de îndepărtat; care oraş se mai poate lăuda cu anul 1113 în certificatul de naştere (istorică)?
“Naşul” unui bine-cunoscut cartier din Oradea este cel care a descris amănunţit invazia tătară, iar astăzi îi suntem recunoscători pentru amănuntele oferite;
A fost nevoie de un concurs de desen pentru a afla că ai reprezentat Meridianul 0 înainte ca acesta să fie stabilit la Greenwich;
Reprezinţi un centru al multiconfensionalului prin episcopiile găzduite în acest oraş; poate de aceea este atât de mare toleranţa mea faţă de popoarele străine;
Ai în numele tău vocalele de început şi de sfârşit ale prenumelui meu; mă gândesc că acesta e unul dintre cei mai puternici lianţi de ordin spiritual care există între noi, am început să exist aici şi voi continua asemenea;
Însăşi stema ta, compoziţie formată din Arhanghelul Mihail şi leul marchează firea orădenilor: sensibili, dar în acelaşi timp temerari. Dualitatea este la ea acasă când vine vorba despre simbolul orăşenesc şi tipul orădenilor;
De curând am aflat că a noastră filarmonică şi-a început activitatea sub bagheta lui Johann Haydn, fratele marelui compozitor Joseph Haydn, în anul 1760;
Revista “Familia” a fost un proiect inovativ al patronului spiritual Iosif Vulcan. Nu doar că poartă pe fâşia responsabilităţilor ghidajul liceul care m-a format, dar a lăsat unei Românii întregi o mare moştenire culturală.
Prima operaţie pe cord deschis din România a fost realizată de un orădean, doctor Ioan Pop de Popa;
Cred că sunt atât de pasionată de diplomaţie, fiindcă am avut un exemplu extraordinar de bune practici în persoana domnului Mircea Maliţa;
Aş afirma cu un soi de mândrie orădeană că tu ai fost oraşul ce a stat la baza Marii Unirii. Dacă aici s-a semnat Declaraţie de autodeterminare a românilor din Transilvania, înseamnă că am toate motivele pentru a întări cele menţionate anterior.
Te iubesc pentru tot ce eşti: fragilitate, curaj, poartă către vestul Europei, mix de culturi şi religii, spaţiu al bunăvoinţei, loc al hărniciei şi cupolă a educaţiei.

La mulţi ani, Oradea mea!

P.S. Mâine ne vedem pe viu şi petrecem împreună ultimele zile din frumoasa Toamnă Orădeană!

Îl cheamă Dan şi e campion naţional

În urmă cu vreo două săptămâni, un amic mă întreba pe Facebook dacă n-aş putea să popularizez o ştire despre un campion din Oradea. Ce-i drept, a folosit nişte formulări dragi mie şi mi-a captat repede interesul. Cum să nu promovez eu un concetăţean de-al meu, mai ales când e vorba de o persoană talentată care a ajuns în această poziţie datorită perseverenţei şi disciplinei pe care ţi-o impune sportul de performanţă?

Fără alte introduceri, am să vă las să-l descoperiţi pe Dan Blaj din următorul interviu. Enjoy it!

Când ai început să practici culturismul şi din ce motive ai ales acest sport şi nu altul?

Am început practicarea culturismului de pe vremea când eram la liceu, undeva în perioada de mijloc a ciclului liceal, inspirat și îndemnat fiind de tatal meu, care de asemenea în tinerețe a practicat acest sport cu rezultate remarcabile, însă doar ca hobby și nu pe plan competițional. Îmi aduc și acum aminte că am văzut ceva poze cu el, chiar de pe vremea aceea si am rămas impresionat de dezvoltarea sa fizică.

Antrenamentele le-am început acasă sub îndrumarea sa, având la dispoziție o halteră, două gantere și o bancă. Fiind începător progresele sunt mult mai rapide dacă ești consecvent și te ții de antrenamente. Astfel au apărut și rezultatele, de la o lună la alta câștigând în greutate, forță, începea să se contureze musculatura, eram mai energic etc. Mi-a plăcut ce am vazut  și am continuat. Probabil acesta este și principalul motiv pentru care am ales sportul acesta – plăcerea antrenamentelor, progresul, puterea de a-ți modela propriul corp după un ideal al tău și nu numai. Per total probabil de 7 ani practic acest sport și mai serios și fără întreruperi de 4 ani. Am mai cochetat și cu fotbalul o perioadă de timp în ciclul gimnazial și pe la începutul liceului, dar m-am decis să continuu cu școala și să rămân cu culturismul după ce am văzut cât de frumos îți poți modela propriul corp.

De ce anume ai avut nevoie pentru a face performanţă?

Puțin din toate – pasiune, dedicație, ambiție și disciplină, precum și de susținerea primită din partea familiei în primul rând și nu în ultimul rând a prietenilor și tuturor celor care m-au ajutat în pregătiri, de la simpla asistare la un exercițiu până la sprijin financiar și cu suplimente nutritive; se știu ei și le mulțumesc din plin, nu vreu să încep să-i enumăr și să uit pe cineva

Ce înseamnă un antrenament zilnic pentru tine şi cum te pregăteşti pentru concursuri?

Antrenamentul diferă în funcție de perioada de pregătire, care de asemenea e strâns legată și de alimentație. În afara sezonului competițional în perioada de acumulare, în general folosesc un program de antrenament cu exerciții mai puține, mișcări de bază, mai mult cu greutăți libere și volum mai redus de muncă.

În sezonul competițional care pentru mine începe undeva cu 2-3 luni înainte de concursurile efective, folosesc un volum mai mare și exerciții mai multe, cuprinzând atât cele de bază cât și cele de izolare, introducand de asemenea și exercițiile cardio. În pregatirea de anul acesta am inceput prima perioadă din pregatire cu doar 3 zile de antrenament pe săptămână (în care îmi antrenam tot corpul într-o zi, doar cu exerciții de bază), după 3 luni am trecut la 4 zile/ săptămână (în general cu câte 2 grupe musculare antrenate pe zi) și în cele 3 luni dinaintea perioadei cu concursuri am ajuns la 5 zile/ săptămână, unde pe lângă antrenamentul cu greutăți, am introdus și efortul aerobic. Indiferent de tipul de antrenament, atâta timp cât intensitatea e prezentă și acesta este adaptat scopului propus și alcătuit în funcție de tipologia și structura fiecăruia, munca depusă în sala de antrenament va da garantat rezultate, mână în mână, desigur cu o alimentație corespunzătoare.

Alimentația ziceam că e strâns legată de pregătire și cea mai importantă parte din ea o constituie asigurarea necesarului de proteine care refac, întrețin și cresc masa musculară. Carbohidrații și grăsimile variază în funcție de perioada de pregătire. Cantitatea de proteină în general rămâne constantă și chiar crește în perioada de definire.

Care sunt cele mai mari realizări pe care le-ai avut?

Cele mai mari realizări pe plan sportiv sunt cu siguranță rezultatele obținute anul acesta în competiții, iar pe plan profesional obținerea diplomei de inginer.

Cât de deschis e publicul orădean la un asemenea sport?

Publicul orădean are o largă deschidere spre acest sport, atât din perspectiva de simplu spectator, prin prezența unui concurs cu tradiție pe plan local, Trofeul Hercule, concurs cu caracter internațional, ajuns anul acesta la cea de a 35-a ediție, dar și din cea de practicant al sportului pentru sănătate și armonie trupească la numeroasele săli care se găsesc pe raza municipiului. În general în săli sunt abonați mai mult tinerii, dar își fac simțită prezența şi celelalte categorii de vârstă.

Ştiu orădenii că au un campion la culturism născut în oraşul lor?

Că știu sau nu, asta depinde de interesele fiecăruia legate de sport și de mediile de informare și furnizare de știri. După cum bine știm “sportul rege” ia de obicei prima pagina, deși de multe ori avem rezultate extraordinare ale sportivilor bihoreni din diverse ramuri sportive care sunt prea putin menționate si mediatizate.

Ce fel de competiţii se desfăşoară la nivel/local/regional?

După cum am zis la nivel local avem un concurs cu tradiție, Trofeul Hercule, cu caracter internațional, ajuns in acest an la a 35-a ediție. Alte competiții în țară avem la Cluj, București, Timișoara, Reghin etc. unde există posibilitatea unui câștig financiar și nu în ultimul rând Campoionatul Național.

Cum reuşeşti să practici sportul natural şi să nu cazi în cealaltă extremă, a utilizării de stereoizi?

Aici ar fi cam suficiente două cuvinte – răbdare și perseverență. Prin combinarea inteligentă a unor antrenamente cu o alimentație corectă si odihnă în cel mai eficient mod pe care poți să îl gasești pentru tine ajungi la rezultate remarcabile , care să fie sănătoase și să persiste pe termen lung… dar numai incluzând in ecuație și cele două cuvinte.

Care este cel mai mare obiectiv din cariera ta de sportiv?

Se pare că am reușit să îl îndeplinesc cel de anul acesta  și anume câștigarea titlului de campion național la categoria 70 kg, deși a ieșit mult mai bine decat speram, sorții au fost de partea mea și am reușit să obțin și titlul de campion național absolut. Un obiectiv ar fi pur și simplu realizarea unui progres de la an la an și îmunătățirea formei, probabil și o participare în afara țării la concursuri și de ce nu și la Campionatele Europene.

Ce pasiuni mai ai în afară de acest sport?

În general îmi place mișcarea de orice fel, deci și alte sporturi ping-pong, fotbal, baschet, înot, dar și drumețiile alături de excursii, precum și unele activitați ce nu implică prea multă mișcare cum ar fi vizionarea de filme, jocurile PC, muzica şi din când în când lectura .

Cu ce te ocupi în viaţa de zi cu zi?

În viața de zi cu zi antrenamentele își au locul lor binemeritat, desigur în funcție de perioada de pregătire. În rest ocupat cu facultatea în timpul anului universitar, urmez o a doua specializare tot cu profil tehnic, și în timpul liber rămas lucrez ca și instructor fitness la o sală din oraș (Gym Mar Strong Perla ) şi/sau ca antrenor personal la aceeași sală sau la AthleticGym.

Care este cel mai frumos “cadou” pe care ţi l-a făcut sportul?

Nu pot să zic că am primit un singur “cadou” sau că am primit un cel mai frumos “cadou”. Unele dintre ele au fost desigur rezultatele de anul acesta pe plan competițional, dar mai important decat toate acestea este faptul că prin practicarea acestui sport ajungi să te cunoști pe tine la un alt nivel, cauți să iți descoperi limitele și să le depășești, să devii cea mai bună variantă a ta. Ceea ce te ajută să conștientizezi, să calci și să călătorești în lumea ta interioară, dar și cea exterioară; să te dezvolți pe toate planurile – fizic, psihic, social și probabil chiar și spiritual .

În loc de a încheia acest articol cu nişte cuvinte de laudă la adresa lui Dan, aş vrea să aruncaţi un ochi, doi sau 3 peste competiţiile la care a participat şi premiile pe care le-a obţinut:

Trofee culturism

2008

Campionat Naţional Juniori Zonal Cluj-Napoca 22.03.2008

Categoria 70 kg Juniori, Locul II
Campionat Naţional Juniori Alba Iulia 03.05.2008
Categoria 70 g Locul III
2009

Trofeul Hercule Oradea 03.10.2009
Categoria 70 kg Locul IV
Cupa României Oradea 03.10.2009
Categoria 70 kg Locul III

2010

Grand Prix ProNutrition Dej 26.09.2010
Categoria 70 kg Locul V
Trofeul Hercule Oradea 02.10.2010
Categoria 70 kg Locul II

2011

Krypta Trofea Gyor 2011
Categoria -85 kg Locul IV
Trofeul Hercule Oradea 08.10.2011
Categoria 70 kg Locul I

2012

Mister Oradea 02.06.2012
Open Masculin Locul I
Campionatul Naţional de Culturism Seniori Reghin 22.09.2012
Categoria 70 kg Locul I
Open Masculin Locul I – Campion Absolut Romania
Grand Prix ProNutrition 29.09.2012 – Cluj Napoca
Categoria 70 kg Locul I
Open Masculin Locul II

Trofee Power Lifting

2008

Triatlonul de Forţă Oradea 18.04.2008
Locul V Etapa Finală

2009

Triatlonul de Forţă Oradea
Categoria Începători Locul II

2010

Triatlonul de Forţă Oradea
Categoria Seniori Locul IV

2011

Triatlonul de Forţă Oradea
Categoria Seniori Locul II
Campionatul Naţional Juniori Powerlifting Alba Iulia 2011
Categoria 74kg
+ loc I, proba impins din culcat – 135kg;
+ loc III, indreptari – 175kg;
+ loc III, TOTAL – 480kg

O călătorie de 50 de minute în trecut

Cu siguranţă am avut parte de o săptămână încărcată în adorabilul Cluj. Ore la şcoală dimineaţa, realizat materiale didactice la amiază şi fugit la facultate după-masa. E de-a dreptul extenuant să ajungi acasă după 14 ore de muncă intelectuală. Dar cum reuşesc să mă trezesc în fiecare dimineaţă la 06:30, pot spune că am găsit ce căutam.

Azi a fost una dintre zilele pe care n-am să le uit niciodată. În primul rând, pentru că se împlinesc 6 ani de când mica mea găină “umanoidă” a plecat într-o altă lume. Iubitorii de animale vor înţelege de ce spun că uneori animăluţele pot fi superioare oamenilor. Când mă gândesc cum venea înaintea mea , paznicul nostalgiei îmi trimite o fărâmă de lacrimă pe propria-mi faţă. Dar prezentul nu mă lasă să fiu tristă.

Pentru că 5 octombrie nu e doar ziua celebrării Arabelei, ci şi Ziua Internaţională a Profesorilor. Adică e ziua fetiţei care îşi strângea găinile pe platoul din faţa casei şi le preda sârguincios dintr-o carte pe care nu ştia s-o citească la vremea respectivă. Timpul a trecut, fetiţa a desluşit literele şi azi a făcut un schimb cu alţi copilaşi. Puţini mai mari decât era ea când a început să ţină lecţii, fără să ştie că aşa se numesc. Pur şi simplu, o făcea din instinct.

Timp de 50 de minute am stat în băncuţă alături de restul elevilor din clasă. Bucurie mai mare decât aceea în care îţi vezi propriii discipoli cum preiau rolul de dascăl nu prea există. Seriozitatea, dedicarea, răbdarea, respectul, tactul pedagogic chiar au fost atribute ale unor elevi de 10 ani, care au pus în practică ceea ce d-ra învăţătoare le spunea cu o oră înainte: “Nu poţi învăţa nimic pe nimeni. Poţi doar să-i faci pe oameni să gândească.”.

Uitându-mă la ei, îmi aminteam de paşii gândurilor mele de acum 17 ani: “Nu vreau să cresc niciodată. Lăsaţi-mă copil!”. Cu toate acestea, timpul nu m-a iertat, m-a transformat într-un adult. Dar pentru o oră, mi-a îngăduit să mă întorc în lumea mea: acolo unde întrebările nu erau puse pentru a găsi un răspuns, ci pentru a da naştere unor alte întrebări.