Cele mai originale cereri în căsătorie

Ieri am avut marea bucurie să citesc pe Facebook că doi oameni simpatici din cercul meu de amici s-au logodit. E atât de frumos să vezi că unu l-a întâlnit pe celălalt şi formează un doi ravisant. Dar, gata cu drăgălăşeniile, căci se presupune a nu fi o persoană siropoasă.

Adică am avut parte de acele perioade în timpuri trecute, dar odată cu vârsta de 22 de ani parcă m-am transformat într-un soi de mic gheţar, care nu-şi exteriorizează sentimentele decât în anumite situaţii.

Şi că vorbim de situaţii speciale, m-am gândit că ar trebui să pun nişte întâmplări pline de însemnătate lângă ciocolata caldă pe care o savurez şi să fac trimitere la peisajul sclipitor de afară. Aşa că astăzi am să vă vorbesc de cele emoţionante cereri în căsătorie.

După un mic research pe youtube, am ajuns la următoarele idei numa’ bune de pus în practică. Vă invit să le apreciaţi, iar dacă fluturaşii din stomacul vostru sunt îndeajuns de agitaţi poate că ar fi cazul să treceţi la următorul nivel.

1. În direct la cinema

2. Citeşte instrucţiunile de pilotare…

3. Hai să oprim timpul în loc!

Aşadar, drăguţilor, oricât ar părea de complicată o cerere în căsătorie, dacă tot aveţi de gând să vă luaţi de mână pentru toată viaţa persoana de lângă sau cum zice un vers de la Voltaj “Numai ţie ţi-aş da jumătate din perna mea”, faceţi-o într-un mod cât mai original. Nici măcar nu este nevoie de nu ştiu câtă scenografie, dar aveţi grijă ca ea să nu uite niciodată acest moment.

Unul dintre cele mai importante aspecte ale acestui eveniment constă în inele. Fie că alegeţi o bijuterie argint, bijuterii de aur sau inele de plastic pentru amuzamentul situaţiei, daţi-le într-o manieră de neuitat. Căci fiecare fată tânjeşte după un strop de imaginaţie din partea partenerului, iar acesta e momentul prielnic.

În ceea ce mă priveşte, cea mai faină cerere în căsătorie pe care am primit-o până acum a venit din partea unui scump de 5 ani, care a împlinit 10 anul acesta. Fiind el atât de ataşat de toate activităţile distractive şi de jocurile amuzante pe care le-am inventat pentru el, s-a gândit că n-ar fi rău să ne căsătorim mai peste câţiva ani. Aşa că mi-a spus cu o sinceritate copleşitoare:

“- Ştii, Eliza, când eu am să cresc mare şi tu ai să fii tot aşa, tebuie să ne căsătolim! ” A împrumutat şi ceva inel de la mămica lui, căci doar văzuse el în desene animate procedeul, aşa că mi l-a înmânat. Puteam să-i spun altceva în afară de “Da”? :X

Şi da, dacă aş fi de alt gen şi ar trebui să fac pasul cel mare, aş spune că alegerea micului meu prieten a fost una inspirată şi cu siguranţă ar da orice fată pe spate.

Popas cultural – interviu cu scriitorul Pascal Bruckner

O vorbă din popor spune că suntem alegerilor pe care le facem. Personal, am ales să stau bine şi să cântăresc fiecare decizie pe care am luat-o la un moment dat în viaţă, chit că am părut extrem de nohotărâtă atunci (şi chiar sunt) . Una dintre cele mai bune alegeri pe care le-am făcut în acest an a implicat mutarea în Cluj-Napoca. 

Am avut de ales la începutul verii între Bucureşti şi Cluj, iar cu inima împărţită în două am ales Ardealul. Şi nu-mi pare deloc rău, chiar dacă mai tânjesc din când în când după capitală. Ştiam de anul trecut că îmi doresc să fac ceva mai mult pentru master decât puteam face în Oradea, drept pentru care am dat admitere la Facultatea de Studii Europene din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai. Lunile din această toamnă mi-au confirmat tot câte puţin că sunt la masterul potrivit. Profesori din Franţa, limba franceză pentru predat, o multitudine de evenimente din care am avut doar de învăţat şi oameni deosebiţi pe care nu credeam că voi avea onoarea să-i cunosc de aproape.

Astăzi, am onoarea să vă prezint interviul pe care mi l-a acordat dl. Pascal Bruckner, invitat de seamă al conferinţei organizate de către facultatea noastră. Înainte de a participa la întâlnirea cu dânsul, am lecturat cartea intitulată “Tirania Penitenţei” şi pot să vă spun cu mâna pe inimă că reprezintă una dintre cele mai bune descrieri ale civilizaţiei existente pe continentul european, vorbind desigur în termeni politici şi raportându-ne la cultura scuzei, atât de frecvent întâlnită în evenimentele trecute ale istoriei noastre.

Dragi cititori, vă invit aşadar într-un scurt popas cultural, iar pentru a păstra acurateţea textului, vă invit să-l lecturaţi în limba franceză.

Qu’est que signifie pour-vous d’ecrire?

Ecrire pour moi signifie vivre puisque c’est la seule chose que je sache faire.

A quel tip de public vous adressez?

Je m’adresse a priori a tous les types de public sans image préconçue.L’important pour un auteur est de renouveler les générations de ses lecteurs et donc d’être entendu aussi par la jeunesse.

Vous avez affirmez dans votre livre “Tyrannie de la pénitence” que l’Europe est l’homme malade de la Terre, mais croyez vous qu’il peut devenir son propre médecin?

La maladie de l’Europe vient aussi de son atout:elle est la seule culture au monde qui vive de son auto critique permanente et se soit mis à distance de sa propre barbarie.Vient un moment ou l’auto examen,nécessaire,doit aussi reconnaître les aspects positifs sauf à dégénérer dans une cultuer du dénigrement.

Ensuite, vous parlez de la culture d’excuses. Nous avons dans l’histoire une épisode qui parle assez bien de ce sujet: Aprés que la Traité de Versailles a été signé et aprés Hitler viens a dirigér Allemagne, il donne l’ordre de occupé militaire la région gauche du Rhin et si le françaises vais dire quelque chose, de s’excuser et retourner. À partir de cet idée, croyez vous que l’histoire d’Europe s’appuie sur excuses? 

Les pays européens ne doivent s’excuser que lorsqu’ils ont commis une faute spécifique.Sinon l’excuse en soi ne peut fonder une politique.

Référant à l’economie, quel est l’avantage comparatif que l’européen a dans une monde globalisé?

L’avantage de l’Europe est énorme,nous sommes la première puissance économique mondiale.D’ou l’urgence de résoudre la crise de l’euro,de réindustrialiser nos pays et de freiner l’importation de produits étrangers qui envahissent nos marchés et nous placent sous le joug d’une concurrence déloyale.

Vous avez écrit en “Tyrannie de la pénitence” que étre francais signifié d’avoir une mission. Quelle est votre mission? 

La France comme les Etats Unis s’est toujours crue investie d’une mission messianique:régénérer le monde,imposer notre modèle partout.Ce fut le moteur de l’impérialisme hexagonal.Aujourd’hui cette prétention fait sourire mais je pense que la France a toujours un message a adresser au monde:notamment celui de la laïcité.

Qu’est que vous pensez de la nouveau generation. Est elle capable de changer le monde? 

J’espère que la nouvelle génération changera les choses et bousculera les structures sclérosées.Encore faut-il qu’il y ait des jeunes pour changer le monde et à cet égard le déficit démographique de l’Europe,France et Irlande exclus,est inquiétant.L’enfant est un acte de confiance dans l’avenir.

Acestea fiind spuse şi scrise, nu-mi rămâne decât să vă urez să realizaţi schimbarea de care vorbea şi invitatul meu: demontarea structurilor sclerotice!