Robert Anghelescu – Muzica e un mod de a-ţi povesti viaţa sincer şi direct

Nu scriu tot timpul pe blog, dar atunci când o fac, mă asigur că am un articol cel puţin supercalifragilistic. Astăzi, sunt bucuroasă să vă anunţ că protagonistul interviului pe care l-am realizat nu e nimeni altcineva decât Robert Anghelescu, omul de la clape din cadrul trupei Bere Gratis.

Mie-mi plac oamenii aceştia de multă vreme. Nu-mi mai amintesc momentul în care mi-au cucerit auzul, dar ştiu sigur că a fost datorită emoţiilor pe care le transmit. E imposibil să asculţi o melodie de-a lor şi să rămâi imun la trăiri sufleteşti. Se nasc anumite stări, pe care nu le poţi ignora şi pentru acest fapt, chiar cred că muzica e cea care mişcă inima. Probabil de aceea o iubesc atât de mult.

Nu mă mai lungesc cu vorba, vă las în compania oaspetelui meu:

Dacă ar fi să descrii toată experienţa ta în cadrul trupei Bere Gratis într-o singură propoziţie, aceasta ar suna cam aşa…

Un copil aleargă printre note muzicale, conducând un cerc.

Cum arată publicul căruia vă adresaţi? Ce anume încercaţi să le transmiteţi fanilor prin melodiile voastre?

Publicul nostru are între 20 şi 50 de ani, e dus la şcoală, e sensibil şi optimist. Noi încercăm să transmitem emoţii în stare pură, trăirile noastre nedistorsionate ajung în inima publicului în special în urma prestaţiilor live. Muzica este un mod de a-ţi povesti viaţa sincer şi direct, trebuie doar să asculţi versurile.

De unde vă luaţi doza de inspiraţie pentru melodiile compuse?

Fielding spunea ca viata fiecarui om e un roman. Prin urmare, o parte dintre cantecele scrise de noi sunt inspirate din viaţa noastră. Avem atât piese în care fiecare vorbeşte despre propriile experienţe cât şi piese în care povestim lucruri trăite de cel de lângă noi. Şi bineînţeles, avem şi cântece de „ficţiune”, închipuiri, pentru că imaginaţia este locul nostru de joacă preferat.

Ai nevoie de o stare specială pentru a intra pe scenă?

Cred că starea la care te referi vine automat, vrând nevrând, nu poţi intra lemn pe scenă. Înainte de concert încerci să te aduni, să te concentrezi la ceea ce ai de făcut. Aduni în tine trăire şi emoţie pentru tot publicul. A face propria muzica e precum serviciul poştal cunoscut sub denumirea de „post restant”. Trimiţi scrisoarea, iar cel căruia îi este adresată se prezintă personal să o ridice.

Acesta este şi conceptul albumului intitulat exact aşa, „Post Restant”, editat în 2004. Ideea e următoarea: artistul lansează în eter gânduri, emoţii şi trăiri prin muzica pe care o face. Unii se vor recunoaşte în ceea ce face el şi îi vor îmbraţişa muzica din proprie iniţiativă. În acel moment, se creează o punte, el şi oamenii care-l ascultă, aceştia devenind nimic altceva decât ecoul lui. La concert, această punte, acest pod, se întâmplă aievea, iar la sfârşitul spectacolului, îţi dai seama că toată lumea e pe scenă, la figurat vorbind.

Aveţi vreun ritual aparte înaintea unui concert?

Nimic extraordinar, deşi starea în care intri este una specială. Eşti tu cu tine şi muzica ta, pregătindu-te să dai tot ce ai mai bun. De exemplu, Marian, toboşarul nostru, exersează pe un pad, Mihai trage câteva fumuri dintr-o ţigară, lucruri obişnuite.

Care e cea mai frumoasă amintire pe care o păstrezi din cadrul unui concert?

Greu de spus. E clar, nu poţi reţine toate concertele, dar cred că printre momentele cele mai frumoase se regăsesc sigur cele în care citeşti pe buzele oamenilor versurile cântecelor tale. E fain tare ceea ce simţi în acel moment, şi nu e mândrie.

Ce relaţie aveţi cu fanii, având în vedere că acum se poartă Facebook în locul fan-cluburilor?

Cred că avem o relaţie strâns apropiată, pentru că dincolo de FB, noi ne întâlnim cu o bună parte dintre fani la concerte şi vorbim cu ei faţă în faţă. Pe pagina Bere Gratis Oficial, dar şi pe email, la adresa [email protected], răspundem la întrebări, ascultăm opinii, comentăm împreună, într-un cuvânt, comunicăm cu oricine îşi doreşte acest lucru.

Anul acesta, Bere Gratis împlineşte 15 de activitate muzicală. Ce planuri aveţi pentru următorii 15?

Vom fi în mişcare, pentru că muzica înseamnă mişcare. Probabil vom explora şi alte zone stilistice, vom încerca să organizăm concerte de mare amploare în regie proprie. Şi poate chiar anul ăsta, cu ocazia celor 15 ani pe care-i vom aniversa în septembrie, vom reuşi să facem un turneu prin toată ţara. Şi vom face muzică x 4, adică mult mai multă muzică.

Ce model ai în viaţă? E vreo persoană anume care te inspiră?

Din multe puncte de vedere, tatal meu e un model pentru mine, desi nu am incercat niciodata sa-l copiez da capo al fine. Întotdeauna mi-a plăcut să am ceva al meu, personal, un „altfel” de a face lucrurile. Mă inspiră oamenii, în general, mă inspiră mai ales viaţa pe care o trăiesc, lucruri banale de multe ori, dar pe care eu le văd „altfel”, aşa cum am zis, în felul meu.

Dacă ai fi pentru o zi un fan Bere Gratis, ce anume ai face?

Probabil i-aş „certa” pe FB pe baieţi pentru că nu au promovat piesa X de pe albumul Y.

Pe simpaticii de la Bere Gratis, îi puteţi asculta pe 7 iunie 2013, la Cluj Arena Music Fest, când vor cânta în deschiderea celor de la Deep Purple.

Aici puteţi să le apreciaţi pagina de Facebook, iar aici le puteţi urmări întregul parcurs.

Calităţile unui bărbat contemporan

Mai citesc şi eu presa mainstream câteodată, ca să nu zic la sfârşitul zilelor că am trăit degeaba şi nu mi-am cunoscut contemporanii. Câteodată se lasă cu zâmbete, altădată închid în secunda 2 fereastra deschisă, iar de cele mai puţine ori citesc până la capăt. Acum mi-a atras atenţia titlul unui articol “Ce băieţi caută fetele la mare anul acesta?”

Prima dată m-am amuzat. Am citit despre “specialiştii” în cluburi, care şi-au petrecut noaptea de Paşti în localurile Patriei. M-am gândit că sunt overrated déja. Eu mi-am petrecut jumătate din noapte uitându-mă la slujba de Înviere, iar cealaltă jumătate citind despre Comunicarea din Uniunea Europeană. Da…nu prea-s în trend cu vremurile actuale. Ce să-i faci? Mai există un Gică Contra (cu cacofonia de rigoare), care nu se poate adapta cerinţelor prezentului.

Apoi, am citit mai departe. Am fost curioasă, ca tot omu’, să aflu de ce o fătucă şi-a petrecut câteva ore în fiecare zi pe plajă. Pretextul e reprezentat bineînţeles de bronz. Dar, cum ne-a învăţat istoria, există o cauză în spatele oricărui pretext. Aşa că domnişoara îşi aştepta calul alb pe-un Făt-Frumos. Adică invers.

Acuma e acuma. La întrebarea reporterului “Ce calităţi trebuie să aibă un posibil partener?“, intervievata a răspuns pe cât de simplu, pe atât de generos: “Să arate bine, să ştie să scrie, să vorbească, să fie bine din toate punctele de vedere.”

La o scurtă analiză (şi nu-i din aceea morfo-sintactică) observăm că distinsul Făt trebuie să fie bine din toate punctele de vedere. Ce vrea să denote acest “bine”, numai purtătoarea lui poate şti… În schimb, mi-a atras atenţia începutul frazei “Să ştie să scrie”. No’ dacă până acuma nu existau suficiente argumente pentru a învăţa cum se scrie corect “Gânditu-m-am la tine zile întregi”, acum s-a făcut lumină.

Şi fata asta, oricât de superficială ar părea, a punctat două lucruri foarte importante. Că nu apare şi-un epitet lângă ele, de tipul “să scrie corect” şi “să vorbească clar şi cursiv”, e partea a doua. Degeaba eşti un pacheţel de muşchi, ai 1, 90 m şi ochi verzi, dacă nu ştii ce-i aia cratimă şi scrii “Plăcutu-ţi-au cerceii pe care ţi i-am dat?” în varianta proprie “Plăcutuţiau cercei care ţi iam dat?”.

Nu strică oleacă de cultură gramaticală în faţa fetelor, pentru că oricât de amuzant ar părea răspunsul ei la prima vedere, în fond are dreptate. Ne confruntăm cu o penurie de ortografie. De la nelipsitul “Te besk” la ” ochi tăi frumoşii” ori “eşti finţa care o iubesc cel mai mult”. Desigur, nu trebuie să cădeţi nici extremă, deşi ar fi minunat. În vremurile trecute, într-o etapă medievală a pedagogiei, bărbaţii treceau prin focul celor “7 arte cavalereşti”, iar una dintre ele era reprezentată de Arta Declamării Versurilor.

Aşadar, să se facă…gramatică! Nu de alta, dar domnilor trebuie să veniţi cu o ofertă adecvată cererii de pe piaţă. Şi nu cred că v-ar plăcea să vă refuze cineva pe motivul că nu ştiţi scrie corect “Propriii mei ochi numai pe tine te văd”…

P.S. Acest post a fost scris pornind de la un articol real. Nu înseamnă că femeile ştiu scrie mai bine sau mai puţin bine. Ce-o fi vrând să însemne şi “bine”…