Cadouri accesibile pentru intreaga familie

Daca si lista ta de Craciun a ajuns imposibil de lunga, fa trecerea de la a cumpara un cadou pentru fiecare persoana la a cumpera un cadou pentru fiecare familie de pe lista si vei economisi astfel o gramada de bani, timp si nervi la cumparaturi.

CadouUn astfel de cadou, cu care vei merge la sigur, este un abonament sau o invitatie de familie la gradina zoologica sau la un muzeu local. Acesta va oferi posibilitatea de divertisment gratuit pentru familie tot anul si nici nu va trebui sa faca dezordine in casa, iar asta sigur te vor face sa devii popular atat cu parintii, cat si cu cei mici.

Un portret de familie. Amintirile sunt de nepretuit. Cumpara unei familii de pe lista ta un cadou inedit de Craciun, daruindu-le o sedinta portret gratuit si asigura-te ca aceste amintiri se si captureaza. Pentru a intregi cadoul, alege si o rama foto frumoasa impreuna cu portretul.

Bilete la film. O zi la cinema este intotdeauna o mare distractie. Cumpara destule bilete pentru toata lumea din familie si gata cumparaturile. In plus, cele mai multe cinematografe ofera discount la bilete atunci cand acestea sunt achizitionate intr-un numar mai mare. Fa acest cadou pentru toata lumea de pe lista ta si vei economisi suficient pentru a va rasfata apropiatii cu cateva filme bune.

Consumabile pentru copt fursecuri. Nu e nimic mai bun ca prajiturile de casa, mai ales la Craciun. Pune impreuna intr-un cos zahar, faina si tot ce mai este nevoie pentru a face fursecuri, inclusiv forme specifice de Craciun si vei reusi sa rasfeti o familie cu momente dulci de neuitat.

Un cos cu bunatati pentru o seara de film. Noptile de film in familie sunt un castigator dovedit. Umple un cos cu popcorn, bomboane, suc si un bilet de inchiriat filme si vei avea un cadou de Craciun cu care sigur nu vei da gres.
O rezervare platita la un restaurant. A trata o familie de pe lista ta de sarbatori cu o masa la restaurantul lor preferat este un cadou de Craciun deosebit si inspirat cu care sigur ii vei delecta.

Un board game. O seara de joc in familie este intotdeauna o explozie de bucurie. Alege un joc care iti pare a fi distractiv si impacheteaza-l frumos in hartie de cadou cu motive de iarna si sarbatoare.
Alege oricare dintre variantele de mai sus daca ai si tu familii pe lista ta cu persoanele carora doresti sa le faci cadouri de Craciun si sigur nu vei da gres!

Cu grija în spate

probleme

Sunt multe persoane care îşi fac griji pentru asta. Să nu păţească ceva, ca apoi să fie respinse.

În viaţă, nu toate pot fi bune, că am tâmpi de atâta bine. Aşa că … mai trebuie să dăm şi de greutăţi.

Greutăţi care pot destrăma prietenii, relaţii, sau chiar căsnicii.

Trăiesc cu o frică în mine, am un nod în gât şi respir greu.

Mi-e teamă de ziua schimbării… Sper să nu stric nimic. Să fie totul ca şi cum nu ar fi.

Rămân la categoria prietenii pentru că nu am o relaţie, sau o căsnicie. Aveţi grijă de voi.

Ok, să revin şi eu cu picioarele pe pământ. De fapt… nu prea vreau să revin.

Sper ca prietenii să mă accepte cu bune şi cu rele, aşa cum m-au acceptat şi până acum.

Şi totuşi, trăiesc cu o frică … Şă mă întreb … va fi bine?

Am scris câteva rânduri şi tot nu m-am făcut prea înţeleasă.

Voi fi nevoită să port aparat dentar, şi acest gând mă distruge psihic.

Mi-e greu să accept aşa ceva, mi-e teamă să nu fiu batjocorită.. şi privită cu alţi ochi.

Ştiu că nu aş avea de ce să fiu privită cu alţi ochi, că doar nu mă schimbă un aparat.

Dar ştiţi voi, lumea se mai schimbă. Nu ştiu de ce zic toate astea pe blog, dar aici mă simt mai bine.

Sper să mă înţelegeţi şi să rămâneţi tot aşa, pentru că Aneliesse nu se schimbă.

Viaţa online vs viaţa reală

Se pare că acest articol v-a stârnit cel mai mult curiozitatea, şi acesta l-am publicat prima dată.

Au mai rămas 6 articole care urmează să fie publicate în ordinea aleasă de voi.

1.Schimbul de liste încă la modă?
2.Există perfecţiune?
3.Părerea mea despre fumat şi fumători
4.Concert sau discotecă/club
5.Despre droguri
6.Cum să sfârşeşti frumos o relaţie

61

De fiecare dată când cunosc o persoană nouă din lumea online şi încep să mă înţeleg din ce în ce mai bine cu ea, să vorbim destul de des, şamd, mă întreb ”oare aşa este şi în realitate?”. Sunt multe persoane cu care vorbesc doar pe mess, cu care mă înţeleg bine şi pe care mi le-aş dori să le cunosc şi în realitate.

Când vine vorba de o întâlnire între bloggeri, eu sunt cea care trebuie mereu să spună ”nu pot să vin”. Nu aveţi idee cât de mult regret faptul că locuiesc în Arad. Exact la mama naibii. Mi-e aproape imposibil să cred că voi ajunge vreodată prin Bucureşti doar pentru a-mi petrece putin timp alături de nişte persoane drăguţe pe care mi le-am dorit de foarte multă vreme să le întâlnesc în realitate.

Din fericire, am reuşit să cunosc o persoană din blogsferă, ea fiind mult mai libertină decât mine şi mult mai flexibilă, a reuşit să vină în Arad pentru 2 zile. E vorba de Refuzake, care a avut buna voinţă să vină din Bucureşti până în Arad să cunoască personal o zăpăcită de fată.
Pot să spun că deseori aparenţele înşeală, în cazul meu, mi-l imaginam pe Refuzake dpdv fizic mai mic la înălţime. Dar a fost ok şi aşa, ne-am distrat, am râs pe săturate, am răsturnat ceva măgării dintr-un magazin. O plimbare lungă pe mal, prin parc, timp în care am râs şi am povestit una alta. Daaaaaa, am aflat că lui Refu nu îi plac ţigăncile, drept pentru care la o trecere de pietoni s-a uitat cam ciudat la acele pipiţe cu fustele creţe până în pământ. Normal că eu mi-am mutat imediat locul şi m-am pus în dreapta lui, în stânga fiind pipiţele tocănind din gură limba lor încâlcită.

Aşadar, nu regret nimic din cele întâmplate. A fost o întâlnire frumoasă şi de neuitat. Ce regret eu cel mai mult este faptul că mă simt mobilizată. Da, dacă eram din Bucureşti, era altă treabă, altfel ajungeam în alte judeţe. Aşa, din curu României, Aradul păcii, unde mama naibii să mă duc?

Voi aţi cunoscut persoane din lumea online şi în realitate?
Care au fost primele reacţii?
Cum a decurs întâlnirea?
Ce impresie v-a lăsat persoana respectivă?

Părerea mea despre fumat şi fumători

Nu fumez, dar m-am prostit şi eu puţin.

Woman Smoking a Cigarette on Black Background

Şi chiar a fost prosteală în toată regula, nici măcar nu trăgeam în piept.
Toată distracţia asta a durat 2 săptămâni. Mi-am dat seama că nu mă ajută cu nimic ţigările astea şi plus de asta, m-am şi plictisit să tot trag dintr-un capăt să nu se stingă celălalt. Mi-am zis ”nu-s ţigările de mine”.

Cel mai ciudat lucru este că o perioadă lungă de vreme am visat aproape în fiecare seară că vreau să fumez, că mă ascund prin casă şi încerc să fumez pe ascuns, dar nici o şansă. Mereu venea cineva şi mă deranja. Nu reuşeam nici cum să fumez. Ţin minte că ultimul vis a fost că în sfârşit am reuşit să fumez liniştită, mă simţeam în al 9-lea cer. Bine, să visezi odată, de două ori, dar nu cam o lună de zile aproape zilnic acelaşi lucru. E prea de tot!

Şi cel mai ciudat lucru din toată chestia asta este că mă linişteşte fumul de ţigară.
Nu fumez, am precizat asta şi la început.. doar că atunci când stau lângă cineva când fumează şi mai vine câte un fum inocent spre mine, îmi creează o stare ciudată, parcă mă linişteşte.

Nu am nici o treabă cu cei ce fumează, că doar nu fumează pe plămânii mei.
Nu cred nici în treaba cu ”fumatul dăunează grav sănătăţii”.Poate că dăunează, dar nu te duce chiar la moarte. Cunosc zeci de persoane ce fumează de ani întregi şi nu au nimic. Că se mai găseşte unu mai ghinionist, e altă treabă.

Ştiu şi o întâmplare de genu ăsta, legat de fumat.
Un tip s-a dus la un control la plămâni. Plămânii erau negri de fum. A băut cam un an de zile lapte de capră fără să ştie că asta îi face vreun bine, a băut pentru că îi plăcea laptele de capră, şi cam atât. S-a dus după un an de zile la încă un control la plămâni. Şi bang, surpriza, plămânii erau perfect curaţi, fără nici o pată de fum.

Deci dragilor, nu stau să ţin predică la nimeni ”nu fumaţi că nu e bine” şi alte chestii de genul ăsta. Dar ar fi mult mai bine dacă nu v-aţi apuca de sportul ăsta.
Dacă trăiţi într-o familie de fumători şi voi nu fumaţi, vă puteţi considera nişte eroi adevăraţi.
Asta rămâne la alegerea voastră. Înainte de a vă apuca de vreun sport, întrebaţi-vă înainte dacă vă aduce vreun benificiu.

Alte sfaturi prieteneşti

Cum să sfârşeşti o relaţie, frumos, fără zeci de lacrimi, căni sparte, cutii de ciocolată goale, crize, ameninţări şi alte măgării de genul ăsta.

Poate că nu prea sunt în măsură să dau sfaturi referitoare la acest lucru, având în vedere faptul că şi eu am încheiat unele relaţii foarte sec, dând dovadă de laşitate şi alte cele. Dar,  m-am schimbat.

Dacă simţi că relaţia ta nu e cum era la început ar fi bine să discuţi această problemă cu ea.
Nu fă chestii de genu: să te distanţezi de ea, să nu o mai cauţi, şamd. Asta înrăutăţeşte situaţia.
Vorbeşte deschis cu ea, e şi ea un om care cred că este în stare să înţeleagă problema.
Dacă vezi că relaţia nu se îndreaptă, explicăi că trebuie să puneţi punct relaţiei.
Dar asta, doar după ce i-ai spus ce te deranjează la ea, şi ai aşteptat cel puţin câteva zile să vezi dacă se schimbă ceva. Nu sta cu ea doar de dragul ei.

Un lucru important, nu lăsa vina pe ea. Orice te-ar fi deranjat la ea, nu o lăsa să se simtă vinovată de despărţirea voastră. E cel mai sec sentiment pe care îl poate trăi vreodată o fată. Mereu se va gândi la asta, şi la ce ar fi fost dacă nu ar fi greşit în faţă. Şi nici ţie nu cred că ţi-ar plăcea asta!

despartire

Dacă vrei să te împaci cu fosta ta iubită şi nu ştii cum să îi spui asta actualei tale iubite, încearcă să deschizi acest subiect când este bine dispusă şi când ştii că nu are probleme în familie sau de sănătate. Este foarte important ca în astfel de cazuri ambele persoane să fie calme.

Explicăi că totul va fi bine şi că nu a fost să fie o relaţie de lungă durată, sau una mai lungă decât v-aţi imaginat-o voi la început.

Oricât de bine v-aţi înţelege, şi oricât de multe vise v-aţi face, tot nu poate fi mereu aşa cum vă imaginaţi voi. Unele cupluri reuşesc acest lucru, altele nu.

Ca o relaţie să dureze, este nevoie de mai multe ingrediente:

    iubire
    încredere
    răbdare
    înţelegere

Şi alte zeci de ingrediente ce ţin o relaţie mereu proaspătă şi cu un gust al dragostei extrem de dulce.

Multă baftă !

Nu mai vreau să fiu mare!

Ştiu că pare prostesc titlul, dar chiar m-am săturat să fiu mare.
Era mult mai bine când eram mică. Adică atunci când nu eram majoră.
Nu aveam nici o treabă cu viaţa, nici un stres.

Şcoala mi s-a părut un calvar, zilnic auzeam de la ai mei doar ”învaţă Ane!”.
Acum, că am terminat şi cu şcoala, tot ce aud este doar ”caută-ţi ceva de lucru, nu te mai putem ţine aşa, ai 18 ani, eşti mare deja…”.Culmea e că la 17 ani nu au avut treabă cu mine, şi acuma, brusc am 18 ani şi sunt mare, nu mă mai pot ţine.. trebuie să merg şi eu să fac bani.
Nici nu am reuşit să mă bucur bine că am terminat liceul, că am luat bacul, că deja tre să îmi caut de lucru.

Îmi cer scuze că nu am mai scris de ceva vreme pe blog.
Urmează în câteva zile să citiţi un articol interesant. Abia aştept să îl public.

Până atunci, aveţi grijă de voi.

Scrii din plăcere sau din obligaţie?

Văd că preferaţi să citiţi articole scurte, chiar de un rând dacă s-ar putea, să câştigaţi şi voi mai mult timp.Preferaţi să citiţi chestii în genul ”woow ce miştoo, s-a împăcat Vârciu cu bruneta aia, moamă ce bună îi aia, ce bine le stă împreună”, şamd. Nu?

Nu ştiu câţi dintre voi apreciaţi un articol scris din plăcere. Nu doar de dragul de a strânge cât mai multe comentarii… ci doar aşa.Nu ştiu câţi dintre voi scrieţi asemenea articole, câţi dintre voi inventaţi astfel de poveşti.  Nu ştiu câţi dintre voi pierdeţi ore întregi scriind un articol. Nu ştiu câţi dintre voi citiţi de 10 ori articolul pentru a-l verifica de greşeli, şamd. Nu ştiu câţi dintre voi vreţi ca articolul să fie impecabil, să capteze atenţia celor care vă citesc…

Până la urmă, am şi eu o întrebare:

Câţi dintre voi scrieţi din plăcere, şi câţi din obligaţie?

Grijile părinţilor vor fi grijile noastre

parinti-si-copii

Da. Aşa e.
Cât am fost mică, nu am înţeles niciodată de ce mereu trebuie să merg în casă atunci când sunt toţi copii afară.
Nu înţelegeam niciodată de ce sunt aşa curioşi părinţii mei de prietenii mei.
De ce mă întreabă toate nimicurile despre unul şi despre altul.

Nu ştiam de ce îmi spun mereu să am grijă de mine, să fiu cuminte, să vorbesc frumos cu lumea şi să am grijă unde şi cu cine merg. Îmi spuneam ”Bine.. ce pot să păţesc, Doamneeeee”.

Acum, încep să înţeleg toate lucrurile astea. Teama cu care mă lasă ai mei să merg afară până şi la vârsta asta.. nu a dispărut.

Când voi fi mămică nu ştiu cu ce uşurinţă îmi voi lăsa copilul afară la joacă.

Primul conflict cu şefa!

Dacă nu lucrezi îi bai.
Dacă taci şi îţi vezi de lucru iară îi bai.. vine şi te pistonează aiurea la creiri.

conflictEu lucrez la asamblări. Cum să explic eu mai bine să înţelegeţi şi voi..
Săptămâna asta lucrez schimbul 3. Am o bandă unde lucrez cu o doamnă.
Pe acea bandă pun placa pe care urmează să pun nişte componente, ca ea apoi să treacă printr-o baie de cositor. Mai bine de atât nu ştiu să explic. Ok, plăcile le pun într-un cărucior. (nu e cărucior de bebelaşi).. sper să pot face o poză în seara asta să înţelegeţi mai bine despre ce este vorba).. Vine şefa chiar când eram cu mâna pe cărucior, chiar atunci urma să pun căruciorul pe bandă şi să pun componentele necesare şi îmi spune ”vreau cărucior pe linie”, normal că ridic tonul şi îi spun ”chiar acuma puneam căruciorul pe linie”. Îmi spune ”nu ridica tonul la mine” şi îi spun ”nu tac când am dreptate, poţi să te superi, să ce vrei că tot nu tac”. Începe să facă pe crizata cu mine şi stă vreo 5 minute lemn lângă mine. Şi eu pachet de nervi normal că nu am putut să tac şi i-am spus ”degeaba te uiţi urât la mine că am dreptate, nu ai decât să te superi că nu tac.. aşa ai făcut cu mine şi ieri.. vi şi mă stresezi când îmi văd de treabă că aşa ai tu chef, dacă aş avea 10 mâini aş lucra mai repede”. Cei drept, lucrez destul de repede pentru o începătoare (mi-a spus doamna cu care sunt pe linie).

S-a luat într-un final şi a plecat de lângă mine.

————————————————————–

Şi tot eu câştig.. că aşa mi-e dat de la Dumnezeu.

————————————————————–

Aşa că, dragii mei nu staţi la cheremul şefului. Dacă nu vă convine ceva cel mai bine e să îi spuneţi în faţă tot ce vă doare, că altfel face ce vrea din voi.

Aneliesse în prima zi de lucru

5 lei, nervi, stres, draci, şi puţin tupeu. De astea am avut nevoie ca totul să iasă bine.

Mă trezesc la 05:30 ca să am timp să mă îmbrac şamd, să nu cumva să scap autobuzul.La 06:10 plec de acasă. Ajung în vreo 10 minute în staţie unde urma să îmi vină autobuzul la 06:35.Şi stau, stau, trece un autobuz, nu-i bun, e de la altă firmă.

Picking From The Money Tree --- Image by © Images.com/Corbis

Mai trece un autobuz, nexam, nici ăsta nu e bun. Şi cam aşa au trecut vreo 10 autobuze, dacă nu mai multe, şi autobuzul meu nicăieri!Se face ora 07:00. La ora aia deja trebuia să fiu la lucru. Lavi nicăieri!

Într-un final, iau un alt autobuz care mergea tot în zona aia.
Ajung în zona aia, toţi angajaţii intrau înăuntru, numai eu plecam mai departe pe jos în semi-întuneric, ceaţă şi un frig de îmi tăia obrajii.

Mă uit spre firma unde trebuia eu să ajung, şi văd numai tiruri, camioane, autobuze şi n’şpe mii de maşini. Ţin să precizez că nu era chiar aşa aproape firma încât să o iau lipa-lipa până acolo. Nicidecum să merg pe marginea drumului (că trotuar nu era), doar drum ticsit de maşini.

Fac comandă la un taxi, (aveam 5 lei în portofel).
Apoi văd un taxi în parcare, îl iau pe ăla, nu am mai aşteptat după celălalt.Îl întreb pe şofer (până la firma X ajung 5 lei?). Se uită şoferul la mine şi îmi spune să stau liniştită că o să îmi ajungă banii.

Ajung la firmă la 07:20, toată lumea lucra numa Lavi ajunge mai târziu.Intru ca la mine acasă, văd un tip şi îl iau de mânecă şi îi spun:

”Tu stai cu mine până îmi rezolv treaba. Sunt nouă aici, tre să îmi spui unde să îmi pun hainele. Cum scanez cardul, ce şefă am şi unde mi-e locul de lucru.”.

Se uită tipu ăla la mine, face ce îi zic, îmi arată şi unde să pun hainele. Stă cu mine, îmi pun halatul, îl pun să ţină de geantă şi de geacă de vreo 2 ori, mă duce la şefa, apoi vine cu mine să scanez un card, mă duce înapoi prin secţie şi mă duce la locul meu de muncă.M-am pus pe treabă şi totul e ok. Chiar îmi place. Vedem mai târziu ce va fi.

Cam aşa a fost prima mea zi de lucru. Poate pentru unii neinteresantă, dar dacă eraţi o muscă sau ceva să mă fi văzut, râdeaţi bine de dimineaţă. (pentru cei ce citesc de dimineaţă acest articol).Mi-am făcut timp şi de voi, mi-am făcut timp să povestesc prima mea zi de lucru.

O zi bună să aveţi în continuare.