Cinci motive pentru a cumpara un tricou personalizat

Daca ar fi sa ne rezumam la un singur articol vestimentar, cea mai populara alegere ar fi blugii, insa acestia au aparut relativ recent, pe la sfarsitul secolului douazeci, si au avut rolul initial de a oferi celor inrolati in armata articole vestimentare rezistente la uz si de a asigura o calitate adecvata. Astfel incat, cealalta alegere logica este tricoul. O data ce nivelul de tehnologie a crescut, si gradul de civilizatie s-a ridicat si afecteaza nivelul nostru de a ne afirma. Mai intai prin felul cum vorbim, cum ne purtam, apoi prin accesoriile noastre, cum ar fi telefonul, husa pentru telefon, iar mai apoi prin personalizarea hainelor. Tricourile personalizate reprezinta si ele un articol vestimentar foarte versatil intrucat exista cate un tricou personalizat pentru orice tip de personalitate, temperament, fie ca este unul mai introvertit, asa cum sunt eu, ori mai extravertit.
tricouIn articolul de fata vom prezenta pe scurt cateva avantaje pentru a cumpara haine personalizate, fie ca este vorba despre daruirea unei persoane apropiate si dragi noua, ori de a cumpara unul pentru noi. In primul rand, la capitolul intretinere, un tricou personalizat, ca orice alt tricou, este foarte usor de a fi intretinut, tot ceea ce trebuie sa fie facut este sa il punem la masina de spalat, respectand insa indicatiile de pe eticheta in ceea ce priveste temperatura si puterea masinii de spalat, atunci cand simtim ca acesta nu mai este curat. Tricoul personalizat este foarte util acesta oferind protectie impotriva soarelui, in special pe durata sezonului calduros, bineinteles, daca este curat, si are posibilitatea de a oferi un aspect inedit la un pret mai mult decat acceptabil.
Pe langa aspectul ca un tricou personalizat este foarte util pentru a fi oferit drept cadou unei alte persoane, este perfect pentru a fi cumparat pentru bunul plac, deci, in acest fel multe persoane au incetat din a mai cumpara tricouri cu simboluri, imagini si mesaje text direct alese de catre producatori, preferand mai degraba sa isi customizeze propriul tricou folosind mesajele pe care ei le considera a fi potrivite, precum si cu imaginile sau simbolurile preferate. Daca am putea sa facem o calatorie in timp in perioada antichitatii, probabil am fi observat ca in mare parte imbracamintea avea rolul esential de a oferi protectie impotriva intemperiilor vremii, cum ar fi ploaia, ninsoarea, umezeala, frigul sau gheata. In prezent, rolul de protectie nu mai este la fel de important precum acum doua mii de ani, rolul estetic fiind mai degraba cel principal. Astfel, nu este de mirare faptul ca din ce in ce mai multe persoane prefera sa isi cumpere un tricou personalizat, decat sa dea bani pe unul deja customizat de catre firme si branduri diverse.

Votaţi, băieţi, numai votaţi!

Vi se pare cunoscut titlul? Are legătură cu Dacia Literară şi un îndemn al unei personalităţi din acea vreme. Au trecut cam 172 de ani de atunci şi s-au schimbat doar…verbele.

Mesajele din ultimele săptămâni mă determină să cred că avem parte de o libertate de expresie nemaipomenită. Trăiască democraţia!
Paradoxul personal ţine de ceea ce s-a întâmplat în ultimul timp. Anul trecut, în vară, mă gândeam la un proiect ce ar putea încuraja participarea la vot. Eram chiar încântată de concept, colegi şi slogan. Azi, tind să fiu un Gică Contra, făcând cacofonia de rigoare.
Să ne întoarcem în perioada comunistă. Aveam un candidat pe listele de vot şi oamenii ştiau că pe el trebuia să-l voteze. În 2012, avem 8-10 candidaţi pe liste, iar cetăţenii nu ştiu pe care să-l aleagă pentru a înfăptui răul cel mai mic. Desigur, asta e doar o constatare personală, dobândită în urma celor de 3 minute de holbat la o listă. Nu mă aştept să-mi împărtăşească altcineva opinia. Sunt sigură că mai toţi se duc trâmbiţând către secţia de votare.

Am vrut libertate de alegere, dar nimeni nu ne-a învăţat cum să ne alegem reprezentanţii.
Am vrut libertate de exprimare, dar nimeni nu ne-a spus care sunt limitele ei.
Am vrut drepturi şi libertăţi cetăţeneşti, dar nimeni nu ne-a spus că sunt nişte impresii.
Am vrut un stat responsabil, dar nimeni nu ne-a spus că statul suntem noi, cetăţenii săi.
De ce tot timpul trebuie să fie vorba de cantitate? Mi-aş dori să am parte de un candidat, care să mă entuziasmeze prin planurile sale, dar mai mult de atât să-mi demonstreze că experienţe anterioare îl recomandă pentru un asemenea “job”.

Un interviu de angajare cu cetăţenii ne lipseşte…

Made in Romania

Oameni buni, cumpăraţi produse româneşti. Nu îndrăznesc să pun semnul exclamării, că ar trece drept ordin, chit că eu văd mai mult propoziţia drept îndemn. Eh, tot pe acolo e….

Cei care mă cunosc ştiu că am o repulsie pentru produsele chinezeşti. Asta pentru că, de regulă, ajung pe piaţa românească produse de calitate inferioară, muncite de un biet chinez pe un mizer salariu de 14$ pe lună. În schimb, le ador pe cele româneşti. Mereu am fost de principiul următor: mai puţine lucruri personale, dar de calitate să fie. Acelaşi principiu este valabil în cazul produselor vestimentare şi de încălţăminte. Tot timpul mă uit pe etichetă unde sunt făcute materialele pe care le am în mână. Şi dacă scrie cumva “Made in China” adios amigos.

În schimb, dacă apare scris “Made in Romania“, ei să vezi bucurie mare pe mine. Mă simt asemenea unui căutător de comori, şi cu părere de rău, cam asta sunt. E atât de greu să găseşti ceva produs în propria ţară. În special haine şi papuci. Desigur, sunt magazinele de prezentare ale unor firme locale, dar sunt prea puţine. Stau şi mă gândesc că anul trecut a trebuit să merg până în Viena ca să-mi achiziţionez o pereche de cizme “Made in Romania”. Ironia sorţii, nu? Am intrat în Uniunea Europeană şi tot ce facem mai bun merge către export. Sau aproape tot.

Azi am fost la cumpărături în Carrefour Era şi ca orice domnişoară cochetă m-am uitat după obiecte vestimentare. N-am găsit nimic interesant, pe mai toate produsele TEX scria că-s făcute în apropiere de Marea Galbenă. În schimb, la raionul de lenjerie intimă, am descoperit un sutien atât de frumos….făcut în Cluj. Bingo!!!

Data viitoare când mergeţi la cumpărături, vă rog să uitaţi pe etichetă. Pentru că s-ar putea să găsiţi lucruri de calitate superioară făcute aici. Şi calitatea ar trebui să primeze în faţa cantităţii.

Grădina cu roşii

Pentru cei care nu ştiu, stau la casă. Prin urmare, am grădină. Unde se plantează tot felul de legume. Mai puţin fructe, deşi acelea îmi plac mie. Niciodată n-am înţeles de ce trebuie să trudim atâta în grădină, pentru că e treabă multă cu săpatul, semănatul şi udatul plantelor. Ah, şi mai există o etapă în viaţa plantelor, care se numeşte “copilitul frunzelor”. Nu mă întrebaţi cum se face, că nu ştiu. Doar mi-am auzit şi eu familia, vorbind despre aşa ceva.

Cred că aş putea număra orele pe care le-am petrecut în grădină, făcând ceva productiv. Spun asta, pentru că atunci când eram mică, mă ascundeam în parii de fasole şi îmi imaginam propriul regat. Mai culegeam păpădii de pe cărare şi din când mergeam ca să-mi iau roşiile portocalii pentru consum. Am eu nişte ciudăţenii. Una dintre ele se numeşte roşie portocalie. Adică, sărmana nu trebuie să fie foarte roşie, fiindcă atunci n-am s-o mănânc. Revenind, azi m-am dat şi eu importantă prin grădină. Pentru că….după Echinocţiul de Primăvară, oamenii încep să semene în grădini.

Şi semănând în gropile pregătite, am tot stat şi m-am gândit cum din seminţele acelea minuscule vor ieşi nişte roşii gigantice. Viaţa e un miracol, sub orice formă ar fi ea. De la plantă la animal şi apoi la om. Câteodată suntem atât de obişnuiţi cu anumite evenimente, încât uităm să le mai contemplăm. Dar miracolul e acolo, ascuns la câţiva centrimetri sub pământ şi cu nişte raze ale unui soare binevoitor şi puţină ploaie picurată, la un moment dat o nouă roşie se va naşte.