Cadouri accesibile pentru intreaga familie

Daca si lista ta de Craciun a ajuns imposibil de lunga, fa trecerea de la a cumpara un cadou pentru fiecare persoana la a cumpera un cadou pentru fiecare familie de pe lista si vei economisi astfel o gramada de bani, timp si nervi la cumparaturi.

Continue reading “Cadouri accesibile pentru intreaga familie”

O pereche nouă de aripi

Pe când eram în clasa a IV-a (culmea, la aceeaşi vârstă la care se află acum elevii mei), doamna mea învăţătoare mi-a distribuit rolul de zână. Şi care orice personaj fantastic de asemenea anvergură, trebuia să am o rochie vaporoasă şi…o pereche de aripi. Cu rochia am rezolvat destul de repede, mama împrumutându-mi o piesă superbă din garderoba sa, dar la partea de aripi a trebuit să improvizăm puţin.

Cum eu n-am găsit soluţia, mama s-a gândit să-mi fabrice cele necesare. Doar eram odorul scump şi drag, care nu se putea prezenta la serbare fără aceste artificii. Dintr-o bucată de sârmă şi o pereche de dresuri rupte a ieşit un soi de aripi, care semănau mai mult a două farfurii zburătoare cu probleme la motor. Nu am cârtit, pentru că orice s-ar întâmpla munca mamei este sfântă. Şi azi când mă gândesc, aş da orice să le mai am în faţa ochilor mei, căci dacă vreodată aş fi avut nevoie să zbor, cu dragostea mamei sigur reuşeam să fac asta.

Revenind la conexiunea cu prezentul, mă gândeam eu timpul serbării ce frumos ar fi să am nişte aripi din acelea de fluture, pe care ţi le ataşezi la spate şi îţi imaginezi că eşti doar tu şi aerul care-ţi unduie mişcările. Evenimentul la care am participat astăzi mi-a îndeplinit un mare vis. Piticul de 10 ani (+12 adăugaţi între timp) şi-a primit exact ce îşi dorea. Mi-am pus aripile în spate şi mi-am imaginat că-mi iau zborul spre lumea mea.

Eram doar eu şi lăsam în urmă Bastionul Croitorilor pe măsură ce înaintam în vis. Într-o singură seară am reuşit să mă întorc 12 ani în urmă şi să fac fericit un copil. Ironia sorţii e că în urmă cu o lună, mi-am luat la propriu zborul de acasă, plecând pentru prima dată din cuibul părintesc. Acum am primit şi o pereche de aripi pentru a nu uita niciodată de locul în care s-au născut paşii mei.

Comunitatea UseTogether nu doar că împlineşte vise şi face oamenii fericiţi prin obiectele pe care oamenii le pun la dispoziţie, dar te ajută să fii practic. Ai nevoie de o chestie, nu vrei să dai banii pe ea şi ţi-ai dori să fie cineva de încredere care să-ţi împrumute lucruşorul respectiv.

Asta mi s-a întâmplat astăzi. Dacă şi voi sunteţi din Cluj, vă recomand să cercetaţi cu atenţie pagina UseTogether pentru a vedea la ce anume se referă consumul colaborativ şi cum puteţi beneficia de lucruri practice pentru o perioada determinată de timp.

Nu!

Nu mi-a plăcut niciodată de el, cu toate că au trecut câţiva ani buni de când ne-am întâlnit prima dată.
Nu cred că ar trebui să fie folosit în masă de oameni;
Nu cred că este reprezentativ pentru rolul care i s-a dat;
Nu ar mai exista, dacă aş avea puterea necesară să fac asta;
Nu ar trebui să mă supere atât de mult când îl văd;
Nu cred că oamenii care-l folosesc, mă cunosc;
Nu cred că gândesc la fel ca şi mine când e vorba de semnificaţia lui.

Dar…

Să facem o comparaţie.

El – : )

E pentru mine un:

imagesAdică un zâmbet fals. O minciună gogonată împachetată cu fundiţă. Decât să zâmbiţi fals, mai bine n-o faceţi. Decât să afişaţi o stare pe care n-o simţiţi, mai bine fiţi voi înşivă.

Când mă gândesc că societatea în sine e centrată pe zâmbete, îmi vine să mă duc la plimbare. Nu contează că zâmbeşti. Contează cum. Nu poţi să-ţi arcuieşti în sus buzele şi să crezi că asta e tot.

Trebuie zâmbit cu toţi dinţii. Râs sincer, spus ce simţim şi ce nu simţim. Noh, că iar e personal.

Anyway, aş aprecia tare mult dacă într-o conversaţie cu mine l-aţi alege pe el:

😀

în detrimentul lui:

🙂