Despre mine

Numele blog-ului l-am luat dintr-o frumoasă povestioară pentru copii. Dar cum e doar un pseudonim.

Sunt o fiinţă dependentă de cele lumeşti. Vorbesc despre voluntariat, în cazul meu. Am început prin clasa a X-a cu diferite acţiuni, dar cel mai important moment din zona non-guvernamentală a fost plasat în anul 2009. Am devenit membră a asociaţiei AIESEC Oradea, unde timp de un an şi jumătate am avut parte de cea mai frumoasă perioadă a studenţiei mele.

Ulterior, m-am implicat în Asociaţia Young Initiative (Bucureşti), a cărei membră dedicată sunt şi în prezent, am avut o frumoasă colaborare cu Revista Manifest şi sunt profund ataşată de clubul Oradea Toastmasters. În primăvara acestui an (2012), am făcut parte  şi din echipa de organizare a proiectului “Let’s do it, Romania” . Desigur, mai sunt alte câteva zeci de acţiuni, evenimente, proiecte şi activităţi care mi-au făcut cu ochiul şi n-am putut să le refuz. Cred din sufletul că dacă n-ar trebui să am un loc de muncă pentru a mă întreţine, aş face voluntariat toată viaţa.

“The best is yet to come”, spune o vorbă din bătrâni. Din data de 17 septembrie, m-am întors la catedră şi sunt dascăl la clasa a IV-a. Am 17 pitici dornici de a face cunoştinţa cu viaţa prin cele mai inovative metode şi aş putea spune că am găsit un loc de muncă pe măsura dorinţelor din trecut: un colectiv binevoitor pe care ţi-e mai mare dragul să-l vezi dimineaţa, o clasă care abia aşteaptă înviorarea de la ora 08:00, un manager deschis la sugestii, o aură de autonomie şi cel mai important – doze zilnice de creativitate.

Ultima, dar nu cea din urmă, este pasiunea pentru scris, reflectată în acest moment prin blogging. La începutul toamnei, m-am mutat pe domeniu propriu şi de atunci îmi înşirui gândurile, experienţele şi sugestiile pe acest covor virtual. Având în vedere că reprezintă o prioritate pe agenda dezvoltării profesionale, veţi găsi în următoarea perioadă o serie de articole tot mai bine documentate.

În câteva cuvinte, m-aş putea descrie drept omuleţul acela care merge pe stradă şi este atât de captat de un dram de creativitate, încât uită încotro dorea să ajungă. Citesc mult, scriu când am inspiraţie, mă documentez, pun accent pe cultura generală, îmi promovez oraşul şi ţara, privesc cu bunătate oamenii din jurul meu, mă întorc la cămin în fiecare seară şi nu las să treacă fără să ştiu că am făcut ceva SUPERCALIFRAGILISTIC.

This is me, welcome to my blog!