Home
 

Oradea în amintiri, o poveste fără backspace

Cele mai bune poveşti se spun cu ajutorul a două intrumente: foaia şi pixul. Nu poţi scrie imediat ceea ce gândeşti fiindcă nu există un buton de ‘backspace’ care să şteargă urmele. În felul acesta, eşti nevoit să porneşti o promenadă. Dar afli şi frânturi de amintiri. Care nu-ţi mai dau pace şi te determină să spui o poveste în care personajele îşi pierd locul central în naraţiune pentru a ridica pe piedestal un oraş. 

Prima amintire pe care o am datează de prin 1998, când în urma agonisirii a 25000 de lei, am fost nevoită să iau o decizie. Copilul de atunci era pus în faţa faptului de a alege între o carte şi…un hotdog. Nefiind o citadină, fetiţa se bucura de fiecare dată când mama o ducea în oraş şi îi cumpăra ceva bun. Trecuseră câteva luni de la ultima vizită, iar omuleţul de 8 ani se gândea ce nevoie să-şi acopere: foamea pentru micile pofte ale copilăriei sau insaţietatea pentru lectură.  

Raţiunea a învins, iar ‘Cuore, inimă de copil‘ vedea pentru prima dată lumina zilei, în afara bibliotecii. Tramvaie care scoteau sunete stridente, copii duşi de către părinţii lor în părculeţul din faţa liceului Ghibu, autobuse ancestrale ce făceau legătura dintre Oradea şi Băile 1 Mai păreau să-mi salute cartea din mers. Născută la maternitatea de aici, n-am lăsat să treacă mult timp până la marea întâlnire. Clasa a V-a, un drum cu 8 staţii de tramvai şi liceul Pedagogic au devenit curând atribute ale vieţii de adolescent. Treptat, am descoperit locuri care vorbeau de la sine. 

Aflasem că prima menţionare istorică data din 1113, că Meridianul 0 s-a oprit în cetatea noastră înainte de plaiurile britanice, că Rimanoczy Kalman a fost arhitectul care şi-a pus iscusinţa în folosul argitecturii urbane, că al nostru teatru a fost construit în 8 luni, iar oraşul s-a format în jurul cartierului Olosig. Mă întreb cum vor sărbători urmaşii noştri un mileniu de atestare istorică. Cert e că în anul 2113, vor avea destule fotografii la dispoziţie pentru a-şi cunoaşte trecutul. Dacă o clădire sau un locşor se vor apleca sub negura timpului, vor exista dovezi ale efemerităţii. 

 Imaginile reprezintă singura modalitate pentru a ţine timpul în loc! 

————————————————————————————————————
Articol scris pentru http://prinoradea.blogspot.com . 
Puteţi contribui şi voi cu poze, trimiţându-le la adresa: [email protected] 

July 15, 2012 This post was written by Categories: La pas prin Oradea Tagged with:
2 comments

2 Responses to “Oradea în amintiri, o poveste fără backspace”


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>