În căutarea Clujului

17 băncuţe

21 Jun , 2013  

17 băncuţe goale sunt orientate către tablă. Acolo a rămas un exerciţiu de matematică, puţin prăfuit. Nu se aude niciun zgomot, liniştea s-a aşternut peste clasa care era acoperită de expresia rostită îndelung: “Domnişoaaaaaaara învăţătoaaaaaare”.

Azi a fost ultima zi când micii discipoli şi-au ocupat cu sfială locul în băncuţe. Nu s-au mai grăbit să se aşeze ori să-şi aşterne cărţile. Ştiau că va veni momentul când vor trebui să se ridice, iar manualele au fost deja predate. Dintr-un colţ al clasei se uitau cu un ochi la cei care nu le vor mai duce acasă. Vor rămâne acolo până vor fi preluate de următoarea generaţie.

More…

, , , , ,

În căutarea Clujului

În căutarea Clujului

22 Sep , 2012  

301221_4700384113607_1677052227_n

Aproape în fiecare zi când soseam de la şcoală, deschideam al meu blog şi mă uitam la foaia cea albă pe care îmi propuneam s-o umplu cu diverse păţanii personale. Se pare că nu am avut deloc inspiraţie în săptămâna ce-a trecut şi mai toate gândurile mele s-au condensat în mici postări pentru nevrednicul Facebook.

Dar azi e sâmbătă, aşa că lucrurile iau o altă turnură. După o mulţime de materiale pedagogice, sinapsele mele leagă şi altfel de informaţie. Se pare că în momentul în care te mulţi într-un alt oraş, cel mai greu e să vorbeşti despre asta. De fapt, eu mă simţeam aidoma unui navetist, care se întoarce la sfârşit de săptămână acasă. E ceea ce-mi propun pentru viitor şi sper să-mi şi reuşească.

Lăsând la o parte gândurile premergătoare inspiraţiei, haideţi să vă povestesc despre o întâmplare care părea în urmă cu două săptămâni de-a dreptul utopică. Marţea trecută, adică pe 11 septembrie, m-am dus eu frumuşel în Cluj-Napoca pentru un interviu. Din păcate, nu s-a mai ales nimic de angajarea respectivă, aşa că după nişte lacrimi scăpate pe mijlocul drumului, m-am gândit la o soluţie. Cam aşa sunt eu: în loc să stau să mă supăr la infinit pentru ceva, mă gândesc la o rezolvare. Aşa că am pornit spre Inspectoratul Şcolar Judeţean cu inima strânsă, doar-doar or mai fi având vreun post rătăcit pe acolo. Pentru cei care nu ştiu, am terminat Liceul Pedagogic şi am lucrat o scurtă perioadă de timp ca învăţătoare.

Frapant a fost faptul că mi-au spus să mă prezint a doua zi la concurs. Asta înseamna că trebuia să revin acasă după acte şi între timp să mă mai şi pregătesc. Am acceptat provocarea, m-am întors, dimineaţa m-am trezit devreme pentru a merge în Cluj, iar la 12:00 primeam subiectele de examen. Colac peste pupăză, am aflat nota luată cu 10 minute înainte de a-mi lua bilet de tren. Asta pentru că trebuia să mă întorc din nou în Cluj pentru a participa la şedinţa publică de joi. 3 zile am făcut naveta Oradea-Cluj-Napoca. Zic că a meritat, deoarece am dat peste o clasă tare simpatică şi spre marea mea bucurie pot face exact ce-mi place mai mult: să lucrez cu oamenii.

Doar că de data asta e puţin mai diferit: aici trebuie să fii atent la fiecare detaliu, fiindcă la finalul ciclului primar, micuţii mei vor fi nevoiţi să dezvolte tot ce au învăţat până acum. Bineînţeles că nu pot renunţa la cunoştinţele acumulate pe partea de educaţie non-formală. Aşa că îi aşteaptă multe zile creative în compania mea. Ne aşteaptă un an plin de peripeţii, frumoase zic eu, în care excelenţa şi munca de echipa vor fi atribute ale clasei noastre.

Iar mie nu-mi rămâne decât să mă (re)îndrăgostesc de Cluj. Acum că petrec mai mult timp departe de casă, iubesc Oradea mai mult ca oricând. Dilema celui care se mută: în momentul în care trebuie să bifez într-un formular în ce oraş stau, mă gândesc oleacă până să zic Cluj.

, , ,

Follow

Get every new post delivered to your Inbox

Join other followers